Persoanele care necesită spitalizare din cauza COVID-19 dezvoltă probleme cognitive persistente similare cu cele ale unei îmbătrâniri cu 20 de ani, potrivit unui nou studiu desfășurat în Marea Britanie și publicat online în jurnalul eClinicalMedicine, citat de Live Science.
Cercetarea este oarecum limitată în sensul că a inclus mai puțin de 50 de pacienți bolnavi de COVID-19, însă se adaugă unei multitudini de alte studii care sugerează că infecția cu noul coronavirus lasă un impact persistent asupra creierului. De exemplu, un studiu din 2021 a arătat că multe persoane la care boala a avut o durată lungă (persoane care au avut simptome timp de săptămâni sau chiar luni după infecția inițială) au raportat simptome legate de sănătatea creierului, cum ar fi dificultăți în gândire, dureri de cap și pierderea simțului gustului și mirosului. Aceste simptome persistente nu erau unice pentru cei care dezvoltaseră forme grave de COVID-19, ci îi afectau și pe cei cu forme ușoare.
Mai recent, un studiu amplu a descoperit tipare distincte de contracție a creierului la sute de oameni care au fost bolnavi de COVID-19 și este posibil ca această atrofiere anormală să contribuie la deficitele cognitive observate la acești pacienți.
Noul studiu din Marea Britanie s-a concentrat pe formele grave de COVID-19, care au necesitat spitalizare, și au evaluat modul în care acești pacienți s-au descurcat la testele cognitive după șase și zece luni, în comparație cu oamenii care nu au fost niciodată bolnavi.
Studiul a inclus 46 de pacienți cu COVID-19 care au fost tratați la terapie intensivă la Spitalul Addenbrooke din Cambridge, Marea Britanie, între 10 martie și 31 iulie 2020; pacienții au avut vârste cuprinse între 28 și 83 de ani. Șaisprezece dintre pacienți au fost conectați la ventilatoare, iar 14 dintre acești au avut nevoie de suport medical pentru insuficiență multiplă a organelor. Cercetătorii au comparat acești 46 de pacienți cu alte 460 de persoane de aceeași vârstă și cu aceleași caracteristici demografice, care nu fuseseră anterior bolnave de COVID-19.
Toți participanții au efectuat opt teste cognitive prin intermediul platformei Cognitron – o platformă de testare dezvoltată de Imperial College London. În general, comparativ cu grupul de control, pacienții cu COVID-19 au arătat un ”tipar consistent” de acuratețe redusă și timp de procesare mai lung, deși gradul de incorectitudine și încetineală a variat de la o sarcină la alta.
Grupul COVID-19 a înregistrat cele mai semnificative minusuri la sarcinile de analogie verbală, unde li s-a solicitat să completeze analogii de genul ”sus” este pentru ”jos” ceea ce ”peste” este pentru ”sub”. Aceste persoane au arătat, de asemenea, o precizie și o viteză mai reduse la sarcina spațială denumită ”manipulare 2D”, în care li s-a cerut să manipuleze o formă bidimensională (2D) în mintea lor pentru a rezolva un puzzle.
În medie, nivelul de declin cognitiv între grupul de control și grupul COVID-19 a fost ”similar cu scăderea normală a capacității cognitive legate de vârstă, observată la persoanele cu vârstă de 70 de ani comparativ cu persoanele cu vârsta de 50 de ani”. Nivelul acestui declin a variat de la o persoană la alta, în funcție de severitatea infecției inițiale, ceea ce înseamnă că declinul a fost mai pronunțat la pacienții care au necesitat ventilație și asistență medicală de urgență pentru insuficiență multiplă de organe.
Echipa nu a observat diferențe semnificative între pacienții testați la șase luni după spitalizare față de cei testați după zece luni, deși acest din urmă grup a înregistrat performanțe ceva mai bune. Autorii trag concluzia că este posibil ca recuperarea cognitivă să fie un proces lent și că ea poate varia de la o persoană la alta, în funcție de gravitatea bolii și de bazele neurologice și psihologice ale fiecărui om.
Sursa: Live Science