Studiul exoplanetelor, adică al planetelor aflate în afara sistemului nostru solar, reprezintă una dintre cele mai fascinante ramuri ale astronomiei moderne. De la prima confirmare a unei exoplanete în jurul unei stele de tip solar, în 1995, oamenii de știință au descoperit mii de asemenea corpuri cerești.
Dintre acestea, o parte mică, dar semnificativă, se află în așa-numita „zonă locuibilă” – regiunea din jurul unei stele unde condițiile ar putea permite existența apei lichide, un element esențial pentru viața așa cum o cunoaștem. Printre exoplanetele aflate în apropierea Pământului, cinci au atras atenția cercetătorilor datorită combinației lor de mărime, temperatură, compoziție și distanță față de steaua gazdă: Proxima Centauri b, Ross 128 b, Luyten b (GJ 273 b), Teegarden b și Trappist-1e.
Proxima Centauri b
Descoperită în 2016, Proxima Centauri b se află la doar 4,2 ani-lumină de Pământ, orbitând cea mai apropiată stea de noi, Proxima Centauri, o pitică roșie din sistemul Alpha Centauri. Exoplaneta are o masă estimată la 1,3 ori cea a Pământului și se află în zona locuibilă a stelei.
Datorită acestei apropieri, ea reprezintă unul dintre cei mai importanți candidați pentru căutarea vieții extraterestre. Totuși, există și provocări: Proxima Centauri este o stea activă, cu erupții puternice de radiații ultraviolete și raze X, care ar putea face dificilă supraviețuirea unei atmosfere stabile. Dacă planeta are însă un câmp magnetic puternic sau o atmosferă densă, aceste condiții ar putea proteja eventuale forme de viață.
Ross 128 b
Localizată la aproximativ 11 ani-lumină distanță, Ross 128 b a fost descoperită în 2017 și orbitează o stea pitică roșie mai liniștită decât Proxima Centauri. Această caracteristică o face deosebit de interesantă, deoarece un mediu stelar stabil ar putea permite menținerea unei atmosfere propice vieții.
Ross 128 b are o masă apropiată de cea a Pământului și o orbită care o plasează probabil în zona locuibilă. Temperatura de suprafață estimată ar putea permite prezența apei lichide, deși natura exactă a atmosferei rămâne necunoscută.
Luyten b (GJ 273 b)
Exoplaneta Luyten b, descoperită în 2017, se află la circa 12,2 ani-lumină și orbitează steaua Luyten, o pitică roșie relativ stabilă. Are o masă minimă de 2,9 ori mai mare decât cea a Pământului, ceea ce o clasifică drept un „super-Pământ”.
Este situată în zona locuibilă și reprezintă un obiectiv important pentru programele de comunicare interstelară: către acest sistem au fost trimise deja semnale radio de test în cadrul proiectului METI (Messaging Extraterrestrial Intelligence). Dacă planeta are o atmosferă adecvată, ar putea menține apă lichidă, făcând-o un candidat promițător pentru locuibilitate.
Teegarden b
Descoperită în 2019, Teegarden b se află la 12,5 ani-lumină distanță și orbitează o stea pitică roșie foarte veche și stabilă. Planeta are o masă apropiată de cea a Pământului și se află aproape exact în zona locuibilă, cu o temperatură de suprafață care ar permite apa lichidă.
Stabilitatea stelei-gazdă o face una dintre cele mai promițătoare exoplanete cunoscute, deoarece lipsa radiațiilor intense sporește șansele ca atmosfera să fie conservată pe perioade geologice îndelungate.
Trappist-1e
Sistemul Trappist-1, situat la aproximativ 39 de ani-lumină de Pământ, a devenit celebru în 2017, când astronomii au confirmat existența a șapte planete de tip terestru, dintre care trei se află în zona locuibilă. Dintre acestea, Trappist-1e este considerată cea mai promițătoare: are o mărime foarte apropiată de cea a Pământului, o densitate care sugerează o compoziție stâncoasă și o orbită stabilă.
Deși sistemul este mai îndepărtat decât alți candidați, complexitatea lui îl face extrem de interesant pentru studiul diversității posibile a planetelor locuibile.
Perspective și provocări
Cele cinci exoplanete prezentate demonstrează cât de variate pot fi condițiile de susținere a vieții în vecinătatea cosmică a sistemului nostru solar. Totuși, multe întrebări rămân fără răspuns: nu știm sigur dacă aceste exoplanete au atmosfere stabile, câmpuri magnetice protectoare sau oceane de apă lichidă. În plus, multe dintre ele orbitează pitice roșii, stele frecvente în galaxie, dar adesea instabile.
Misiuni spațiale precum observatoarele James Webb și Extremely Large Telescope vor aduce date cruciale despre compoziția atmosferelor acestor planete. Analiza spectroscopică a semnăturilor chimice – cum ar fi oxigenul, metanul sau dioxidul de carbon – ar putea oferi primele indicii despre existența vieții.