Potrivit unui nou studiu, Enceladus, unul dintre sateliții lui Saturn, este acoperit cu un strat gros de zăpadă, care, în unele locuri, atinge 700 de metri adâncime. Această pătură de zăpadă sugerează că gheizerele de pe Enceladus ar fi fost mai active în trecut.
Oamenii de știință sunt fascinați de gheizerele de pe Enceladus, formate din vapori de apă și alte ingrediente, încă de cât acestea au fost observate de sonda Cassini, în anul 2005. Probabil că vaporii de apă provin dintr-un ocean sărat situat sub crusta de gheață.
O parte din această apă formează unul dintre inelele lui Saturn, însă cea mai mare parte cade înapoi pe suprafața satelitului sub formă de zăpadă.
Pentru a stabili cât de gros este stratul de zăpadă de pe luna lui Saturn, cercetătorii și-au îndreptat privirea spre Pământ, mai exact asupra Islandei. Această insulă găzduiește formațiuni geologice denumite „lanțuri de gropi” („pit chains”), adică înșiruiri de urme în pământ rămase după ce pietrișul, gheața sau zăpadă s-au scurs într-o crăpătură de dedesubt. Astfel de formațiuni apar în tot Sistemul Solar, inclusiv pe Enceladus.
Cercetările anterioare au sugerat o modalitate de utilizare a geometriei și a unghiului sub care lumina solară lovește suprafața pentru a măsura adâncimea acestor gropi. Aceste măsurători pot apoi dezvălui adâncimea materialului în care se află gropile.
Sonda Cassini – în explorarea planetei Saturn
Sonda spațială Cassini a orbitat planeta Saturn din 30 iunie 2004 până pe 15 septembrie 2017, când, datorită epuizării combustibilului de la bord...
Oamenii de știință au aplicat această tehnică și pe Enceladus. Utilizând imaginile preluate de sonda Cassini, ei au constatat că grosimea păturii de zăpadă variază pe suprafața satelitului. În majoritatea locurilor are o adâncime de sute de metri, iar cea mai mare grosime este de 700 de metri.
Este dificil de imaginat cum s-a format atâta zăpadă pe suprafața lui Enceladus. Dacă gheizerele ar fi funcționat ca în prezent, ar fi fost necesari 4,5 miliarde de ani (întreaga vârstă a sistemului nostru solar) pentru depunerea unui strat așa de gros de zăpadă. Chiar și așa, zăpada ar fi trebuit să fie foarte afânată.
Este puțin probabil ca gheizerele să se fi format odată cu nașterea satelitului și să nu-și fi modificat niciodată activitatea de atunci. Cel mai probabil, activitatea gheizerelor a fost mult mai intensă în trecut., aruncând în atmosferă cantități mult mai mari de vapori de apă, care apoi au căzut pe suprafață sub formă de zăpadă.
Sursa: Science News