Programele mari de observare care cartografiază universul dezvăluie că distribuția galaxiilor este departe de a fi aleatorie. O astfel de abatere de la aleatoriu se numește structura pe scară largă a universului, iar rețeaua cosmică este o componentă a acestei structuri.
În ordinea abundenței, rețeaua cosmică este compusă din materie întunecată, gaz și galaxii. Materia întunecată, care reprezintă aproximativ cinci șesimi din masă, nu interacționează cu lumina, ci domină atracția gravitațională a rețelei cosmice. Materia întunecată oferă scheletul pentru formarea galaxiilor și a roiurilor de galaxii. Restul (o șesime) din rețeaua cosmică este alcătuită din materie normală: barioni (cum sunt protonii și neutronii) și electroni. Aceștia există fie sub formă de gaz intergalactic, fie ca stele și mediu interstelar (gaz și praf) în galaxii.
Gazul din rețeaua cosmică poate fi fierbinte sau rece, în funcție de localizarea sa. Gazul din roiurile (clusterele) de galaxii este, de obicei, foarte fierbinte, de ordinul a zeci de milioane de grade. Acest material este cunoscut sub denumirea gaz intracluster sau mediu intracluster (ICM). ICM emite raze X ce pot fi observate și oferă o modalitate de a studia distribuția masei în cadrul roiurilor și istoria formării acestora. ICM joacă, de asemenea, un rol important în evoluția galaxiilor în rețeaua cosmică, deoarece poate elimina gazele din galaxii și poate preveni formarea de noi stele.
În schimb, gazul din filamentele rețelei cosmice conectează grupurile de galaxii și superroiuri de galaxii și este, de obicei, mai rece, variind de la mii la zeci de mii de grade. Acest gaz este cunoscut sub numele de mediu intergalactic cald-fierbinte (WHIM). WHIM este greu de observat direct, pentru că nu este la fel de fierbinte sau la fel de dens ca gazul din ICM, iar lumina pe care o emite nu pătrunde foarte departe în univers înainte de a fi absorbită. Cu toate acestea, se crede că WHIM este un rezervor semnificativ de materie barionică în univers. De asemenea, poate juca un rol important în creșterea galaxiilor, oferind o sursă de combustibil pentru formarea de noi stele.
Galaxiile sunt grupate în roiuri (clustere) și superroiuri (superclustere) și încorporate în această rețea cosmică. De-a lungul vieții, galaxiile interacționează continuu cu gazul din rețeaua cosmică: gazul din rețea pătrunde în galaxii pentru a da naștere stelelor, iar gazul din galaxii este aruncat în rețeaua cosmică de vânturile produse de supernove și găurile negre supermasive active. Aceste interacțiuni ar putea deține cheia înțelegerii evoluției galaxiilor.
Sursa: Astronomy.com