Devierea asteroizilor cu ajutorul armelor nucleare a reprezentat mult timp un subiect științifico-fantastic. Însă, datorită unui experiment desfășurat de Sandia National Laboratories din Statele Unite, acest scenariu s-ar putea transforma în realitate.
Cercetătorii americani au utilizat un fascicul puternic de raze X pentru a bombarda bucăți mici de cuarț și silice. Razele X au explodat la contactul cu suprafața materialului, eliberând un nor de vapori care a deviat bucățile de rocă departe de laser cu o viteză de 260 de kilometri pe oră.
Simulările pe computer sugerează că acest lucru ar trebui să funcționeze și la o scară mult mai mare decât cea la care au fost efectuate experimentele de laborator, în care au fost folosite bucăți de material cu diametrul de doar 1,2 cm. Calculele arată că soluția de bază este suficient de puternică pentru a devia asteroizi cu diametrul de până la 4,4 km. Drept urmare, rezultatele studiului, publicate recent în revista Nature Physics, reprezintă un pas înainte important în apărarea planetară.
Apărarea nucleară
Sistemul Solar este plin de resturi spațiale stâncoase, rămase de la formarea sa sau în urma coliziunilor. Forțele gravitaționale pot perturba orbitele acestor corpuri cerești astfel încât acestea să ajungă pe o traiectorie de coliziune cu o planetă. Un astfel de obiect, având un diametru de 10-15 km, s-a ciocnit cu Pământul în urma cu 66 de milioane de ani și a provocat dispariția dinozaurilor. Întrebarea nu este dacă un alt impact cu un corp ceresc mare va avea loc, ci când se va întâmpla acest lucru.
Eforturile de a preîntâmpina un astfel de dezastru poartă numele de apărare planetară, care cuprinde mai multe forme. NASA este responsabilă pentru detectarea și urmărirea unor astfel de obiecte periculoase. Agenția a trimis misiunea DART (Double Asteroid Redirection Test) spre asteroidul 65803 Didymos și mica sa lună Dimorphos pentru a vedea dacă impactul unui proiectil cu roca spațială ar putea-o devia de la traiectoria sa. Acest lucru a fost realizat cu succes.
Însă asteroizii mari ar putea avea nevoie de impacturi multiple, fiecare impact deviind asteroidul puțin câte puțin. Aici intră în scenă bombele nucleare, exact ca în filmul Armageddon. Totuși, detonarea unei bombe nucleare la suprafața unui asteroid ar putea duce la fragmentarea acestuia, în loc de devierea lui, creând fragmente de asteroid suficient de mari pentru a rămâne periculoase pentru Pământ.
Una dintre teorii susține detonarea unei bombe nucleare la o oarecare distanță de asteroid. O astfel de explozie ar devia asteroidul, fără a-l fragmenta. Însă această teorie este dificil de verificat, deoarece detonarea unei arme nucleare în spațiu violează Tratatul Spațiului Exterior, încheiat în anul 1967.
Devierea asteroizilor pe modelul jetpack-ului
Instalația Z Pulsed Power Facility de la Sandia National Laboratories este o mașinărie cu impulsuri energetice capabilă să creeze condiții la fel de extreme precum o explozie nucleară puternică, deși la o scară mult mai mică. Ea creează impulsuri energetice mai puternice de o mie de ori decât un fulger, eliberând 22 de megajouli de raze X. Această cantitate de energie este minusculă în lumea armelor nucleare, dar suficientă pentru aplicarea pe mini-asteroizi, cum sunt bucățile de cuarț și silice folosite de echipa de cercetători.
Razele X în sine au dat un impuls fragmentelor, dar cea mai mare parte a impulsului s-a datorat unui mecanism diferit: razele X au încălzit suprafața materialului, făcându-l să se vaporizeze. Materialul s-a extins apoi departe de suprafață, la fel ca o rachetă sau un jetpack, împingând fragmentul în direcția opusă. Oamenii de știință au observat același efect atunci când sonda DART s-a prăbușit pe Didymos – materia pulverizată a propulsat asteroidul mai departe decât impactul sondei spațiale în sine.
Experimentele de laborator sunt importante pentru a înțelege cum ar putea reacționa un asteroid la o încercare reală de deviere. Asteroizii sunt corpuri deformate, alcătuite din conglomerate de materiale, ceea ce face dificilă modelarea cu precizie pe computer. Desfășurarea unui experiment pe mostre din ce în ce mai complexe devine opțiunea mai facilă.
Sursa: Astronomy.com