Celulele microgliale, protectorii creierului

publicat de Florin Mitrea
433 vizualizări
Ilustrație conexiuni

Timp de decenii, oamenii de știință au fost intrigați de modul în care creierul de controlează corpul. Această curiozitate a dus la descoperirea neuronilor, celulele mesagere ale creierului. Neuronii, care recepționează, transmit și prelucrează informații sunt printre cele mai cunoscute celule ale creierului nostru.

Datorită atenției pe care o primesc, ne-au putea gândi că creierul este format doar din neuroni. Totuși, aproape jumătate din masa creierului nostru este reprezentată de celule non-neuronale denumite celule gliale (de la cuvântul grecesc ”glia”, care înseamnă ”adeziv” sau ”lipici”). Celulele gliale sunt, în general, mai mici și mai numeroase decât neuronii și sprijină funcțiile neuronilor în creier. Haideți să vedem cum realizează ele acest lucru.

Dacă de uităm mai cu atenție la creierul nostru, observăm trei tipuri de celule gliale (imaginea de mai jos):

  • mai întâi, celulele în formă de stea, denumite astrocite, sprijină comunicarea dintre neuroni;
  •  în al doilea rând, oligodendrocitele accelerează transmiterea informațiilor, făcând ca neuronii să comunice mai repede;
  • în cele din urmă, cel mai mic tip de celule gliale, denumite celule microgiale, care au început să atragă mai multă atenție în ultimii ani.
Tipuri de celule gliale
În creier există trei tipuri de celule gliale care sprijină funcțiile neuronilor: astrocite, oligodendrocite și celule microgliale. | Ilustrație: WEI WU/UNIVERSITATEA HARVARD (CC BY-NC-SA 4.0)

Rolul jucat de celulele microgliale în menținerea sănătății creierului

Așadar, ce înseamnă că celulele microgliale mențin creierul curat și sănătos? În general, creierele noastre sunt protejate împotriva invadatorilor din exterior datorită barierei hematoencefalice. Aceasta este un perete de celule selectiv care funcționează a o primă linie de apărare a creierul, prevenind ca substanțele nedorite și agenții patogeni care circulă în fluxul sanguin să pătrundă în creier.

În timp ce această barieră specializată poate ține substanțele nocive departe de creier, uneori ea poate deveni prea strictă: celulele imunitare, care luptă împotriva bolilor în restul corpului, nu pot trece de barierea hematoencefalică în condiții normale.

Așadar, cum reușește creierul să se protejeze dacă ceva vătămător trece de bariera hematoencefalică? În plus față de a lupta împotriva infecțiilor, celulele imunitare îndeplinesc roluri esențiale de curățare în restul corpului. În lipsa celulelor imune, cum scapă creierul nostru de deșeurile celulare și celulele moarte? Răspunsul la aceste întrebări îl constituie celulele microgliale (microglia) – celulele imunitare rezidente în creier.

Chiar și într-un creier sănătos, celulele microgliale desfășoară funcții de întreținere esențiale. De exemplu, microglia înlătură neuronii care nu comunică bine, asigurând astfel o transmitere fără întreruperi a informațiilor între neuroni. De asemenea, celulele microgliale ajută la curățarea agregatelor proteice – grămezi de proteine de forme anormale care se acumulează și sunt asociate cu bolile neurodegenerative, cum sunt boala Alzheimer și boala Parkinson.

Cea mai recunoscută funcție a celulelor microgliale este rolul lor de sistem imunitar al creierului. La fel ca celulele imunitare din restul corpului, microglia inspectează continuu mediul din creier pentru semne de probleme.

Ceea ce face celulele microgliale unice comparativ cu alte celule imunitare este modul în care ele inspectează mediul: celulele microgliale prezintă brațe lungi și dinamice, care se pot extinde în orice direcție, verificând astfel mediul pentru a se asigura că nu există niciun pericol. Dacă nu detectează niciun invadator, ele rămân în stare inactivă. Însă, atunci când sesizează o amenințare, devin active și inițiază procesul de inflamare, care reprezintă reacția corpului împotriva infecțiilor.  Forma lor se modifică dramatic, brațele scurtându-se și corpul aplatizându-se. Apoi, celulele microgliale activate se multiplică, se deplasează la locul infecției și înlătură orice ce este periculos prin înglobare.

Ce se întâmplă dacă celulele microgliale își pierd controlul?

Deși celulele microgliale protejează creierul de boli, ele pot duce și la afecțiuni în anumite condiții. În mod obișnuit, după ce o amenințare externă (cum ar fi un virus) este detectată, celulele microgliale determină o inflamare locală ca un important mecanism de apărare pentru uciderea invadatorului.

Totuși, dacă inflamația durează un timp prelungit, procesul poate începe să distrugă celulele nervoase sănătoase. Inflamarea necontroloată cauzată de celulele microgliale este implicată în bolile neurodegenerative, așa cum sunt boala Alzheimer, boala Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică.

Celulele microgliale în scleroza laterală amiotrofică

Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este o afecțiune neurodegenerativă devastatoare și fatală. Ea provoacă moarta neuronilor motori, care controlează mișcările mușchilor, paralizând pacienții cu această boală.

Ce anume cauzează moartea acestor neuroni motori? Unele cercetării științifice indică celulele microgliale drept principalii suspecți. Inițial, celulel microgliale ajută la lupta împotriva SLA prin înlăturarea amenințărilor la adresa neuronilor motori. Însă, deoarece activitatea microglială prelungită poate duce la moartea neuronilor motori, celulele microgliale pot face ca afecțiunea să avanseze mai rapid. Din acest motiv, microglia a devenit ținta tratamentelor acestei maladii.

Chiar dacă au fost descoperite multe lucruri despre rolurile celulelor micrigliale, mai rămân multe întrebări fără răspuns în privința rolului jucat de acestea în afecțiuni. De exemplu, oamenii de știință caută metode de a elimina în mod specific celulele microgliale bolnave fără a afecta alte celule sănătoase ale creierului, astfel încât să se reducă severitatea tulburării neurodegenerative.

Indiferent de ce vor descoperi cercetările viitoare, un lucru este sigur: acești protectori ai creierului vor rămâne o parte integranta a ecosistemului creierului.

Sursa: Science in the News – Universitatea Harvard.

Din aceeași categorie

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign