Hibernarea ursului face parte din ciclul anual de activitate al acestui mamifer, când sistemele sale metabolice se modifică și activitatea se întrerupe pentru o perioadă de timp care variază în funcție de climat. Urșii grizzly hibernează timp de 5-7 luni în fiecare an. Însă hibernarea nu este nicidecum un somn obișnuit.
Ursul grizzly (Ursus arctos horribilis) este omnivor, fiind astfel un prădător de vârf, un erbivor și un necrofag, toate acestea în același timp. Activitatea de vară a urșilor începe atunci când apare frunzișul verde, fapt ce variază în funcție de regiune.
Dieta ursului grizzly include lăstari, rădăcini și fructe de pădure, la care se adaugă hoiturile care rămân după iarnă, dar și peștii, dacă urșii au acces la locurile de depunere a icrelor. Densitatea populației de urși variază foarte mult în funcție de productivitatea mediului lor.
Odată cu sfârșitul verii, urșii grizzly intră într-o stare numită hiperfagie, în care își măresc aportul alimentar la mii de calorii pe zi. În această perioadă, o sursă de hrană pot fi veverițele și depozitele lor cu semințe.
Sănătatea ursului depinde de disponibilitatea hranei. De exemplu, calitatea culturilor de pin cu scoarță albă pare să determine extinderea arealului urșilor, care se apropie tot mai mult de zonele ocupate de oameni, ceea ce duce la rate mai mari ale mortalității cauzate de oameni. Pe măsură ce sezonul avansează, urșii mănâncă mai puțin, dar totuși beau multă apă, pentru a curăța corpul de deșeuri prin urinare.
Pe măsură ce se apropie iarna, metabolismul ursului începe să încetinească. Ritmul cardiac poate scădea la jumătate, iar ritmul respirator poate scădea și mai mult. În mod normal, ursul grizzly își sapă un nou bârlog în fiecare an, mutând până la o tonă de pământ pe parcursul unei săptămâni. În Parcul Național Yellowstone (S.U.A.), urșii aleg adesea versanții orientați spre nord, deoarece tind să primească mai multă zăpadă, ajutând la etanșarea și izolarea bârlogului. Pe măsură ce trăiesc din grăsimea stocată în corp, azotul din ureea rezultată din metabolism este transferat înapoi în fluxul sanguin pentru a menține mușchii în stare de funcționare.
Atunci când urșii ies din hibernare, metabolismul lor nu revine imediat la starea de activitate de pe timp de vară. Această stare se numește „hibernare în mers”, când, timp de câteva săptămâni, urșii nu mănâncă și nu beau la fel de mult ca vara.
Furnicile și păpădia se numără printre alimentele de primăvară. Urșii caută cadavrele din timpul iernii, dar dacă oportunitatea le permite, pot ucide și vițeii de elan și zimbru, precum și vite domestice sau oi. Urșii grizzly au fost eradicați din zonele lor din sud-vestul american în anii 1800, din cauza conflictelor cu fermele de creștere a animalelor care s-au extins în habitatele urșilor.
Sursa: Sciencing.com