Biogeneza se referă la conceptul sau procesul prin care un lucru viu provine din alt lucru viu, în particular de același tip. Conceptul nu era acceptat pe larg în trecut. Mult mai populară era teoria generării spontane, care susținea că viața poate proveni din lucruri neînsuflețite sau lucruri nevii.
Oamenii, inclusiv gânditori proeminenți precum Aristotel, obișnuiau să creadă că viermii pot proveni spontan din carnea putrezită și că un lucru atât de complex precum un șoarece poate fi creat din materia moartă (cu sensul de nevie). Aristotel a scris cartea History of Animals, în care susținea că unele animale pot fi născute de părinții lor, în timp ce altele pot apărea spontan și nu din același tip.
Principiul generării spontane susține că obiectele neînsuflețite (nevii) pot produce lucruri vii. Această teorie se mai numește abiogeneză și astăzi nu mai este acceptată de comunitatea științifică. Odată cu apariția uneltelor de laborator și a tehnicilor microscopice, experimentele științifice desfășurate de savanți precum Louis Pasteur au demonstrat că lucrurile vii nu pot fi generate în mod spontan dintr-un obiect neviu. Doar lucrurile vii pot da naștere la alte lucruri vii. Drept urmare, noțiunea de generare spontană a devenit învechită, iar teoria biogenezei a fost acceptată pe larg.
Conceptul învechit de abiogeneză nu trebuie confundat cu contextul modern al abiogenezei. Abiogeneza este ideea (sau procesul) potrivit căreia primele forme de viață au provenit din materia nevie, cum sunt compușii organici. Aceste entități vii primitive nu erau la fel de complexe în formă, structură și funcții precum lucrurile vii de astăzi.
Apariția entităților vii din entități nevii a avut loc gradual și lent în decursul a milioane de ani. Pe măsură ce lucrurile vii au continuat să se diversifice, ele au devenit mai complexe în privința caracteristicilor fizice și genetice. Drept urmare, în timp ce contextul modern al abiogenezei implică desfășurarea sa în decursul a multor milioane de ani, generarea spontană descria un proces ce implica un interval de timp relativ scurt (de ordinul minutelor, orelor, zilelor sau anilor).
Biogeneza se referă la procesul prin care viața apare din alte forme de viață similare. Deci principiul biogenezei este opus celui de generare spontană. Termenul de „biogeneză” a fost propus de Henry Charlton Bastian (1837-1915) pentru a înlocui termenul de „generare spontană”.
Ma târziu, Thomas Henry Huxley (1825-1895) a propus ca termenul de „abiogeneză” să fie folosit pentru a se referi la procesul de generare spontană, iar termenul de „biogeneză” să fie folosit pentru procesul prin care viața provine din forme de viață similare. Așadar, biogeneza este opusul generării spontane.
Un alt concept important de luat în considerare este generarea univocă, adică procesul prin care un descendent provine din părinții de aceeași specie. Aceasta este opus generării echivoce, adică procesul prin care o specie este creată dintr-o specie neînrudită, nu neapărat prin reproducere sexuată. De exemplu, odinioară se credea că o tenie este produsă de gazda sa.
Reproducerea
În prezent este un lucru bine știut faptul că un lucru viu poate proveni doar din alt lucru viu și că nicio viață celulară nu a fost observată provenind din materia nevie într-o perioadă scurtă de timp. Mai mult, se știe că există două forme de reproducere majore: reproducerea sexuată și reproducerea asexuată.
Reproducerea sexuată
Unele organisme au evoluat din forme unicelulare în forme pluricelulare. A fi pluricelular oferea avantajul de a avea o viață mai lungă și de a te adapta mai bine le diferitele medii. La organismele pluricelulare, rolurile pot fi distribuite între celule, adică diferitele celule pot îndeplini diferite funcții.
În decursul timpului au apărut organisme pluricelulare avansate, așa cum sunt oamenii și alte vertebrate, având corpul alcătuit din două tipuri principale de celule: celule sexuale și celule somatice.
Celulele sexuale sunt celulele responsabile de producerea gameților și de reproducerea sexuată. Restul celulelor din corp se numesc celule somatice. Gameții masculini și feminini sunt celulele spermatice, respectiv ovulele. Organismele pluricelulare se înmulțesc sexuat prin copulație, care duce la contopirea gameților masculini și feminini.
Unele organisme, precum anumite plante și animale nevertebrate, sunt hermafrodite (monoice). Ele poartă atât gonade masculine, cât și gonade feminine, deci corpul lor produce celule sexuale masculine și feminine. Organismele care un au singur tip de gonadă se numesc organisme dioice.
La animale, reproducerea începe, de obicei, prin găsirea unui partener. De aceea ritualurile de curtare sunt obișnuite și diverse în regatul animalelor. Selecția naturală este activă, deoarece organismele trebuie să depună eforturi (uneori extreme) pentru a-și asigura un partener pentru reproducerea sexuată.
Reproducerea asexuată
Reproducerea asexuată este un alt mijloc prin care organismele se reproduc. Ea nu implică gameți (celule sexuale). Există mai mult modalități de realizare a reproducerii asexuate: fuziunea binară, înmugurirea, propagarea vegetativă, formarea sporilor, fragmentarea, partenogeneza, embrionul nucelar etc.
Procariotele se reproduc predominant pe cale asexuată. Unele eucariote, cum sunt anumite plante și animale partenogenetice, se reproduc asexuat.
Reproducerea asexuată nu necesită găsirea unui partener. Părintele poate produce un urmaș în absența unui partener, creând astfel o clonă a sa.
Heterogamia
Unele specii sunt capabile de heterogamie, adică posedă capacitatea de alterna între reproducerea sexuată și cea asexuată.
Sursa: Biology Online