Acidul ribonucleic (ARN-ul) este un acid nucleic prezent în toate celulele vii și are o structură similară cu cea a acidului dezoxiribonucleic (ADN). Totuși, spre deosebire de ADN, ARN-ul este adesea monocatenar.
O moleculă de acid ribonucleic are o structură centrală formată dintr-o alternanță de grupări fosfat și zaharul numit riboză, spre deosebire de dezoxiriboza întâlnită în cazul ADN-ului. La fiecare moleculă de riboză este atașată una dintre cele patru baze azotate: adenină (A), uracil (U), citozină (C) sau guanină (G).
În celule există diferite tipuri de ARN: ARN mesager (ARNm), ARN ribozomal (ARNr) și ARN de transfer (ARNt). În plus, unele tipuri de ARN sunt implicate în reglarea expresiei genelor, iar unele virusuri folosesc ARN-ul ca material genetic.
Acidul ribonucleic este mai puțin cunoscut decât ADN-ul, mai ales de către publicul larg. Cu toate acestea, în multe feluri, ARN-ul este forma funcțională a acizilor nucleici pe care organismul o folosește pentru a construi celulele sau pentru a declanșa răspunsurile imunitare. Așadar, diferitele tipuri de ARN – ARNm, ARNr, ARNt -, fiecare în forma sa, îndeplinesc funcții fundamentale, fără de care genomul nu ar putea funcționa.