Tundra, unul dintre cele mai aspre ecosisteme de pe Pământ

publicat de Florin Mitrea
1,K vizualizări
Peisaj de tundră

Ecosistemele de tundră sunt regiuni lipsite de arbori întâlnite în Arctica și pe vârfurile munților, unde climatul este rece și vântos, iar precipitațiile sunt puține. Tundra este acoperită de zăpadă în cea mai mare parte a anului, însă verile aduc explozii ale florilor sălbatice.

Plantele și animalele din tundră

Caprele de munte, oile, marmotele și păsările trăiesc în tundra alpină și se hrănesc cu plante și insecte. Flora rezistentă, cum sunt plantele întinse pe sol, supraviețuiesc în zonele montane crescând în depresiunile stâncoase, unde este mai cald și sunt ferite de vânt.

Tundra arctică, unde temperatura medie se situează între -34 și -6 grade Celsius, găzduiește o varietate de specii de animale, cum sunt vulpea polară (Vulpes lagopus), ursul polar (Ursus maritimus), lupul cenușiu (Canis lupus), renul (Rangifer tarandus), gâsca de zăpadă (Anser caerulescens) și boul moscat (Ovibos moschatus). Sezonul de vară durează doar 50-60 de zile, perioadă în care soarele strălucește 24 de ore pe zi.

Relativ puținele specii de plante și animale care trăiesc în condițiile aspre ale tundrei luptă din greu pentru supraviețuire. Ele sunt foarte sensibile la factorii de stres din mediu, cum ar fi reducerea întinderii de zăpadă și creșterea temperaturilor aduse de încălzirea globală.

Impactul schimbărilor climatice asupra tundrei

Tundra arctică se schimbă în mod dramatic din cauza încălzirii globale. Impactul asupra acestor regiuni este larg și oarecum greu de prevăzut. Animalele care, de obicei, sunt întâlnite mai spre sud, cum este vulpea comună (Vulpes vulpes), se deplasează acum către nord. Aceasta înseamnă că vulpea comună întră în competiție cu vulpea polară pentru hrană și teritoriu, iar impactul pe termen lung al acestui conflict nu este cunoscut.

Alți locuitori ai tundrei, cum sunt păianjenii-lup (Lycosidae spp.), cresc din ce în ce mai mari și le merge foarte bine. Tufișurile devin mai mari, contribuind la declinul grupelor de licheni sensibile de care renii și alte animale depind pentru a se hrăni. Lacurile și bălțile se evaporă și se usucă.

Dezghețarea permafrostului

Permafrostul din Arctica, fundația pe care este construit ecosistemul unic al regiunii, se deteriorează în condițiile climatului cald. Permafrostul este un strat de sol înghețat și plante moarte care se întinde până la 450 m adâncime, iar în cea mai mare parte a Arcticii, el este înghețat tot timpul anului.

Însă în partea de sud a Arcticii, stratul de deasupra permafrostului se topește în timpul verii, ceea ce duce la formarea de mlaștini și lacuri puțin adânci, care atrag numeroase animale. Insectele roiesc în jurul mlaștinilor, iar milioane de păsări migratoare vin aici ca să se hrănească.

În condițiile încălzirii globale, înghețul de toamnă vine mai târziu – în unele locuri chiar nu mai vine deloc – și permafrostul se topește tot mai mult în sudul Arcticii. Arbuștii și molizii, care anterior nu puteau prinde rădăcini în permafrostul înghețat, punctează acum peisajul, alterând habitatul animalelor native.

O altă îngrijorare majoră este faptul de topirea permafrostului contribuie la încălzirea globală. Solul înghețat conține aproximativ de 1,5 ori mai mult carbon decât atmosfera, precum și o cantitate mare de metan – un alt gaz cu efect de seră puternic. Până recent, tundra a funcționat ca un rezervor de carbon, capturând cantități uriașe de dioxid de carbon din atmosferă prin fotosinteză. Acest proces a împiedicat acumularea gazului cu efect se seră în atmosferă.

Însă, în prezent, pe măsură ce permafrostul se topește, iar plantele moarte se descompun și eliberează gaze cu efect de seră, tundra s-a transformat din rezervor de carbon în producător de carbon, contribuind la acumularea de dioxid de carbon și metan în atmosferă.

Oamenii de știință încă învață despre ce mai adăpostește permafrostul și ce ar putea fi eliberat pe măsură ce acesta se dezgheață. Recent, un studiu a constatat că este, de asemenea, cel mai mare depozit de mercur de pe planetă și că ar putea elibera metalul greu toxic în mediul înconjurător, cu efect dăunător.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii