Un ciclon reprezintă un sistem meteorologic caracterizat prin vânturi turbulente în jurul unui centru cu presiune scăzută; direcția vântului în jurul centrului este în sens invers acelor de ceasornic în Emisfera Nordică și în sensul acelor de ceasornic în Emisfera Sudică.
Având o mare varietate de dimensiuni și forme, cicloanele provoacă unele dintre cele mai violente fenomene meteorologice de pe planetă, inclusiv cicloanele tropicale cunoscute sub denumirea de uragane și taifunuri.
Cicloanele tropicale
Serviciul Național de Meteorologie din S.U.A. definește un ciclon tropical drept ”un sistem rotativ de nori și furtuni cu originea în zonele tropicale și subtropicale”. Principalele bazine ciclonice tropicale includ Atlanticul de Nord (inclusiv Caraibe), Pacificul de Est, Pacificul de Vest, Oceanul Indian de Nord, Oceanul Indian de Sud-Vest, Pacificul de Sud și regiunea australiană.
De obicei, cicloanele tropicale se formează la latitudini între 5 și 30 de grade, deoarece ele au nevoie de ape cu temperatura de aproximativ 25 de grade Celsius pentru a se dezvolta. Vânturile se transformă într-o turbulență de presiune joasă, evaporând apele calde de la suprafață și eliberând energie pe măsură ce aerul care se ridică se condensează sub formă de nori.
Uragane, cicloane, taifunuri și tornade
Terminologia asociată cu cicloanele tropicale poate fi confuză, deoarece oamenii numesc aceste furtuni periculoase în moduri diferite, în funcție de regiunea din lume. În Atlanticul de Nord și Caraibe, dar și în Pacificul de Nord-Est, ele sunt numite uragane. În Pacificul de Nord-Vest – cel mai activ bazin de cicloane tropicale din lume – ele se numesc taifunuri, iar în Oceanul Indian și Pacificul de Sud sunt numite cicloane.
Tornadele, care sunt mult mai mici și mai localizate decât cicloanele tropicale, dar capabile să genereze viteze și mai mari ale vântului, sunt uneori numite colocvial cicloane, deși ele sunt furtuni complet diferite.
Mezocicloanele
Furtunile puternice denumite furtuni supercelulare, care generează cele mai violente tornade din lume, prezintă curenți ascendenți rotitori numiți mezocicloane. ”Peretele de nori” rotativi poate coborî din mezociclon și poate forma o pâlnie de nori, care, dacă intră în contact cu solul, devine o tornadă.
Statele Unite ale Americii se confruntă cu circa 1.700 de mezocicloane pe an, dintre care aproximativ 50% se transformă în tornade.
Cicloanele de latitudine medie (sau extratropicale)
Uraganele și taifunurile sunt cel mai bine cunoscute de către oamenii obișnuiți, însă furtunile ciclonice care se formează la latitudini medii – numite cicloane extratropicale sau cicloane de latitudine medie – sunt la fel de semnificative.
Aceste cicloane, care, spre deosebire de omologii lor tropicali, se formează acolo unde există gradiente abrupte de temperatură între masele de aer adiacente, pot fi mult mai extinse decât uraganele, deși vânturile lor sunt, în general, mai slabe. Un exemplu proeminent al unui astfel de ciclon este ”nor’easter”, care afectează adesea coasta de est a S.U.A., în special iarna.
Depresiunile polare (”uraganele arctice”)
Cicloanele asemănătoare uraganelor nemumite ”depresiuni polare” se formează ocazional deasupra mărilor din Arctica și Antarctica, fiind generate de aerul rece care se deplasează peste apele oceanice oarecum mai calde.
În Emisfera Nordică, meteorologii numesc depresiunile polare ”cicloane arctice”, deoarece atât sursa lor de energie – transferul de căldură dintre apă și aer și căldura latentă eliberată de condensarea norilor -, cât și benzile lor spiralate de nori sunt oarecum asemănătoare cu cele ale unui ciclon tropical. Depresiunile polare se formează adesea rapid, uneori în mai puțin 24 de ore, și pot fi foarte dificil de prognozat.
Sursa: Sciencing.com.