Speciile invazive, denumite și specii non-native, au devenit mai bine cunoscute în ultimii 50 de ani, mai ales prin efectele lor negative asupra ecosistemelor și altor specii. Însă avantajele acestor specii sunt mai puțin cunoscute publicului, iar biologul Don Sax, de la Universitatea Brown din S.U.A., și-a propus să schimbe acest lucru.
Sax și colaboratorii săi au arătat că majoritatea studiilor efectuate asupra speciilor invazive s-au concentrat pe efectele lor dăunătoare.
„Impactul pozitiv al speciilor non-native este adesea explicat sub forma unor surprize fortuite – genul de lucruri la care oamenii s-ar putea aștepta să se întâmple din când în când, în circumstanțe speciale”, spune prof. Sax. „Noul nostru studiu susține că efectele pozitive ale speciilor invazive nu sunt nici neașteptate, nici rare, ci sunt destul de frecvente, importante și adesea de mare amploare”.
Studiul aplică un cadru recent care analizează beneficiile aduse de biodiversitate pentru oameni și natură, scoțând în evidență modalitățile frecvente, importante și diverse prin care speciile non-native oferă o valoarea pozitivă.
Autorii admit că anumite specii invazive, cum sunt dăunătorii din agricultură, au costuri nete incontestabil de ridicate. Cu toate acestea, majoritatea speciilor domestice, inclusiv culturi precum grâul și roșiile, textile precum bumbacul și lâna și animalele de companie, oferă avantaje semnificative societății umane. Cercetătorii s-au concentrat pe așa-numitele specii „sălbatice” sau „naturalizate”, care nu sunt controlate direct de oameni, observând că multe dintre aceste specii au efecte atât pozitive, cât și negative asupra oamenilor și mediului.
Autorii dau râmele ca exemplu de specie invazivă ce aduce beneficii subapreciate. Deși pot afecta negativ ecosistemele forestiere, aceste animale pot stimula agricultura organică – unele studii au arătat că prezența râmelor poate crește cu 25% productivitatea agricolă, ceea ce reprezintă un beneficiu economic direct.
Speciile invazive pot reprezenta cauza principală a extincției altor specii, dar pot contribui, prin migrația lor, la biodiversitatea regională; ele pot reduce anumite funcții ecosistemice, cum este claritatea apei, dar pot îmbunătăți altele, cum este controlul eroziunii. Ele pot oferi resurse noi, cum ar fi oportunitățile recreaționale (vânătoarea și pescuitul).
Sursa: SciTechDaily