Micile bucăți de plastic pot fi găsite acum peste tot: de la sarea de masă, apa potabilă și mâncare, până în adâncurile mărilor, deșerturile cele mai îndepărtate și munții cei mai înalți. Deși nu este surprinzător să găsim materiale plastice și microplastic în mediile urbane în care sunt folosite în fiecare zi, apariția lor în colțurile nelocuite ale planetei este profund tulburătoare.
Aceste fragmente minuscule de plastic, multe constând din fibre cu lățimea mai mică de 5 mm, sunt suficient de ușoare pentru a fi purtate de vânt: o nouă explicație pentru prezența pe scară largă a acestor particule.
Un studiu publicat anul trecut a descoperit microplastic în nisipurile din deșerturile Kavir și Lut din Iran, cu o abundență medie de aproximativ 0,02 particule de microplastic pe gramul de nisip. Având în vedere puținele dovezi ale existenței unor obiecte mari de plastic în aceste zone, probabil că particulele au fost aduse în deșert de către vânt.
Anul trecut, cercetătorii au colectat sute de eșantioane de mediu din cele mai izolate zone ale S.U.A., cum ar fi Marele Canion. Ei au descoperit că 98% din toate probele conțineau microplastic și că aproape 70% din microplastic fusese transportat în aceste zone îndepărtate de către ploaie și vânt. Majoritatea acestor particule erau microfibre sintetice, folosite pentru confecționarea hainelor.
În Europa, cercetătorii au analizat probe de zăpadă prelevate din strâmtoarea Fram, un pasaj maritim între Svalbard și Groenlanda, pentru a căuta microplastic. Au avut succes, confirmând contaminarea atmosferei arctice.
Până în prezent, deși s-au făcut relativ puține cercetări asupra microplasticului aeropurtat, studii precum acesta evidențiază în mod constant că transportul atmosferic al particulelor de plastic este un factor major al omniprezenței plasticului în întreaga lume.
La nivel global, s-a estimat că, într-un an, pot fi generate până la 33,76 tone de fibre de microplastic atmosferic. Și această cantitate va crește pe măsură ce crește producția de plastic. Aceasta înseamnă vești proaste pentru sănătatea mediului în care trăim.
Efectele nu sunt bine înțelese
Am petrecut deja peste două decenii studiind microplasticul din oceane și de pe uscat, dar datele pe care le-am adunat sunt încă doar o picătură în ocean. Asta înseamnă că rămân multe incertitudini cu privire la impactul real al microplasticului.
Ceea ce știm este că chiar și ploaia curată și zăpada conțin acum un cocktail de diferite tipuri de microplastic, substanțe chimice, particule naturale și artificiale.
Deși cantitatea de microplastic din aer pare a fi relativ scăzută, nu putem estima toate potențialele riscuri ecologice și de sănătate prezentate de expunerea pe termen lung la microplastic, în special în combinație cu alți poluanți din aer care cauzează boli, cum ar fi oxizi de azot și sulf existenți deja în mediul înconjurător.
Studiile privind ceea ce se întâmplă atunci când microplasticul se acumulează în țesuturile animale – de exemplu, modificarea răspunsurilor imune și creșterea fenomenelor inflamatorii – pot avea implicații în ceea ce privește modul în care corpul uman răspunde la intruziunea plasticului. Dar avem nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege cât de mult sunt expuși oamenii la microplastic și ce fac aceste particule în corpul nostru.
Comparativ cu microplasticul din mediul marin și terestru, fenomenul microplasticului aeropurtat este și mai puțin înțeles. Aceasta înseamnă că trebuie întreprinse urgent mai multe cercetări pentru a înțelege consecințele expunerii la microplasticul atmosferic asupra sănătății plantelor, animalelor și oamenilor. La urma urmei, este rezonabil să presupunem că nu este o veste bună că respirăm și mergem cu toții prin vânt, ploaie și zăpadă care conțin particule de plastic.
Sursa: The Conversation.