Într-un studiu recent, acceptat la publicare în The Astrophysical Journal Letters, o echipă de cercetători de la Universitatea din Las Vegas (S.U.A.) a investigat potențialul de existență a vieții pe stelele pitice de clasă M, cunoscute sub denumirea de pitice roșii, care sunt mai mici și mai reci decât soarele nostru. Studiul analizează cum lipsa unei centuri de asteroizi ar putea fi un indiciu al unei probabilități mai reduse de existență a vieții pe exoplanetele terestre.
În cadrul studiului, cercetătorii au examinat mai multe stele pitice de clasă M, fiecare având planete în zona locuibilă, și au observat lipsa planetelor gigantice dincolo de „linia gheții” („frost line”) – distanța de la stea unde apa înghețată se formează permanent. În sistemul nostru solar, planetele gigantice situate dincolo de centura de asteroizi orbitează, de asemenea, dincolo de linia gheții.
Cercetătorii subliniază că planetele gigantice fac posibilă existența centurilor de asteroizi, de unde unii asteroizi pot fi împinși către interiorul sistemului solar, putând aduce cu ei moleculele vieții. Descoperirile arată că niciuna dintre piticele roșii studiate până acum nu are o planetă gigantică în sistemul său, ceea ce face puțin probabilă existența unei centuri de asteroizi stabile.
Stelele pitice de clasă M au o mărime situată între 0,08 și 0,6 mase solare și o luminozitate între 0,0001 și 0,1 din cea a Soarelui. Aceasta înseamnă că zona lor locuibilă este mult mai apropiată de stea, ceea ce ar putea duce la interacțiuni interesante între stea și planete.
Există șapte clase de stele în univers – O, B, A, F, G, K și M -, clasificate în ordinea descrescătoare a mărimii și luminozității, respectiv în ordine crescătoare a duratei de viață. Soarele nostru este o stea de clasă G și are o durată de viață de aproximativ 10 miliarde de ani. Stele de clasă M trăiesc în jur de 200 de miliarde de ani, ceea ce le face potrivite pentru studierea vieții extraterestre.
Sursa: Universe Today