Moartea tragică a unui băiețel de 6 ani din Anglia medievală a oferit oamenilor de știință primele indicii directe despre istoria agentului patogen Haemophilus influenzae tip b. Datând din anul 550, este cel mai vechi caz de infectare cu această bacterie, denumită Hib, diagnosticat vreodată, conform Science News.
Următorul caz confirmat a apărut mult mai târziu, în anul 1892, când H. influenzae a fost identificat pentru prima dată. În ciuda numelui și simptomelor asemănătoare cu cele ale gripei, bacteria nu produce o răceală. Hib poate cauza alte boli periculoase, cum ar fi pneumonia și meningita – în special la copii.
De la sfârșitul anilor 1980, vaccinul împotriva Hib a redus mult numărul infecțiilor.
ADN-ul extras din dintele unui băiat, care a fost îngropat într-un cimitir al ciumaților din Cambridgeshire, Anglia, arată că Hib infecta oamenii în aceeași perioadă cu prima pandemie documentată – ciuma produsă de bacteria Yersinia pestis.
Relația dintre H. influenzae și oameni, singura gazdă a agentului patogen, este mult mai veche de atât, spune Meriam Guellil, paleogenetician la Universitatea din Tartu, Estonia.
În mod puțin surprinzător, dintele copilului conținea și rămășițe genetice ale bacteriei Y. pestis. Probabil că băiatul a contractat mai întâi Hib, spun Guellil și colegii săi. În timp ce infecțiile respiratorii lasă puțin urme, rotula băiatului fuzionase cu femurul de deasupra ei. O astfel de vătămare poate apărea dacă Hib părăsește aparatul respirator și ajunge în articulații, fapt care ar fi durat mai multe săptămâni.
Astfel de cercetări deschid noi perspective despre modul în care agenții patogeni evoluează pentru a declanșa pandemii sau pentru a dispărea în decursul a mii și milioane de ani. Cercetările constituie un „pas înainte important” pentru arheologie, istorie și studiul bolilor antice, spune Pontus Skoglund, expert în genomică antică la Institutul Francis Crick din Londra, care nu a fost implicat în studiu.