NASA a acordat companiei americane SpaceX contractul de lansare a Misiunii Dragonfly spre Titan, satelitul lui Saturn. O rachetă Falcon Heavy va trimite octocopterul și landerul său spre Titan în anul 2028, dacă totul va decurge conform planificării, urmând ca misiunea să ajungă la luna lui Saturn în 2034.
Dragonfly, a doua sondă care ajunge pe Titan, după scurta vizită efectuată de sonda Huygens în 2005, este o misiune de astrobiologie care își propune să măsoare prezența diferitelor chimicale pe suprafața înghețată a satelitului.
Titan este un satelit aparte, deoarece este singurul corp din Sistemul Solar, în afară de Pământ, care are la suprafață materie lichidă. Aceste lichide sunt hidrocarburile, nu apa, deși ar putea exista depozite de apă înghețată rezultate în urma impacturilor sau a erupțiilor criovulcanice. Cercetătorii cred că sunt prezente și substanțe chimice prebiotice.
Pe Titan se poate zbura relativ cu ușurință, deoarece atmosfera sa este densă, iar gravitația este slabă, comparativ cu cea a planetei noastre. Dragonfly este un octocopter, adică un quadcopter cu două rotoare. Aparatul va putea zbura cu circa 36 km/h și va fi alimentat de un generator termoelectric cu izotopi radioactivi (RTG). El prezintă redundanță, în sensul că poate continua să funcționeze după ce își pierde un motor sau un rotor.
Ce va face Dragonfly pe Titan
Dragonfly va ateriza pe o formațiune geologică de pe Titan denumită Shangri-La, al est de unde a aterizat sonda Huygens. Shangri-La este una dintre cele trei mări de nisip de la ecuatorul satelitului. Ținta sa este structura de impact Selk, care este un crater cu diametrul de circa 90 km în care apa lichidă și materia organică s-ar putea amesteca pentru a forma aminoacizi sau alte biomolecule.
Datorită sondelor Cassini și Huygens, cercetătorii au făcut multe progrese în înțelegerea lui Titan. Pe suprafața satelitului există două tipuri de cratere: cratere în dune și cratere în câmpie. Selk este un crater în dune și, potrivit oamenilor de știință, este mai bogat în materie organică decât craterele în câmpie.
Dragonfly va avea nevoie de șase ani pentru a ajunge pe Titan. Imediat după sosire, capsula se va separa de restul sondei și va executa o coborâre la suprafața satelitului care va dura aproximativ 105 minute. La o altitudine de circa 1,2 km, landerul își va activa sistemul de frânare și va efectuat o aterizare autonomă.
După aterizarul, octocopterul se va desprinde și va efectua o serie de zboruri pe distanțe de până la 8 kilometri, în timpul cărora va preleva probe geologice, pe care le va analiza în timpul nopților (nopțile pe Titan durează circa 192 de ore). La finalul acestei etape, aparatul se va îndrepta spre craterul Selk.
Titan este un satelit important din punct de vedere astrobiologic. Spre deosebire de lunile înghețate Europa și Enceladus, pe Titan nu există provocări geologice complexe care să împiedice examinarea potențialelor medii biologice de la suprafața sa.
Costul lansării Misiunii Dragonfly este de aproximativ 256 de milioane de dolari.
Sursa: Universe Today