În adâncurile pământului, departe de orice activitate de la suprafață, o comunitate de microbi vii trăiește liniștită în izolare. Însă ceea ce face aceste organisme incredibile cu adevărat speciale este faptul că ele trăiesc lipsite de orice contact cu exteriorul de aproximativ 2 miliarde de ani. Această descoperire spulberă recordul anterior de 100 de milioane de ani.
Microbii izolați în astfel de buzunare subterane tind să evolueze mai lent, deoarece ei nu intră în contact cu diversele presiuni care determină evoluția în habitatele mai populate. Aceasta înseamnă că astfel de comunități microbiene ne pot spune lucruri necunoscute despre evoluția microbilor pe planeta noastră. Ne mai sugerează, de asemenea, că pe Marte încă ar mai putea exista comunități microbiene subterane izolate, care au supraviețuit mult timp după ce apa de la suprafața s-a evaporat în totalitate.
„Nu știam că rocile vechi de 2 miliarde de ani sunt locuibile. Prin studierea ADN-ului și genomului acestor microbi, am putea înțelege evoluția primelor forme de viață de pe Pământ.” – Yohey Suzuki, Universitatea din Tokyo
Mostra de rocă a fost extrasă de la o adâncime de 15 de metri din formațiunea Bushveld Igneous Complex, situată în nord-estul Africii de Sud. Această formațiune este imensă, o intruziune de 66.000 de kilometri pătrați în scoarța terestră, care s-a format în urmă cu aproximativ două miliarde de ani din magma topită ce s-a răcit sub suprafață.
Cercetătorii japonezi au crezut că formarea și evoluția în timp a rocilor ar putea fi propice pentru supraviețuirea pe termen lung a microbilor. Drept urmare, au făcut o solicitare la International Continental Scientific Drilling Porgram pentru a extrage 30 cm de mostră de rocă din Bushveld Igneous Complex și s-au apucat să caute semne ale vieții microbiene.
Mai întâi ei au trebuit să excludă posibilitatea ca microbii descoperiți în interiorul mostrei să nu provină din exterior, ca rezultat al unei contaminări în timpul extracției. Au utilizat o tehnică dezvoltată timp de mai mulți ani și care implică sterilizarea părții exterioare a mostrei înainte de a o tăia în felii.
Apoi au utilizat un colorant pe bază de cianură pentru a colora feliile. Acest colorant se leagă de ADN, deci dacă există ADN în mostră, acesta ar trebui să se vadă la spectroscopia în infraroșu. Ceea ce s-a și întâmplat.
Mai mult, mostra era împachetată în argilă, care o oferit suport vital pentru microbi, furnizând materie anorganică și organică pe care microorganismele au putut-o metaboliza; argila a izolat efectiva roca, împiedicând microbii să iasă sau să intre.
Comunitatea microbiană din mostra de rocă va trebui analizată mai detaliat, inclusiv secvențierea ADN-ului, pentru a se stabili ce modificări a suferit în decursul celor două miliarde de ani în care a fost izolată de restul vieții de pe Pământ.
Sursa: Science Alert