Lebăda de iarnă, cel mai elegant membru al familiei lebedelor

Distribuție

Lebedele de iarnă au un areal extins și se întâlnesc în regiunile boreale din Eurasia și multe insule din apropiere. Ele migrează sute sau mii de kilometri pentru a ierna în estul Asiei sau sudul Europei. Ocazional, ajung și în vestul Americii de Nord și pe subcontinentul indian.

Lebedele de iarnă se reproduc și cuibăresc pe malurile corpurilor de apă dulce, cum sunt lacurile, râurile cu adâncime mică, mlaștinile și bălțile. Ele preferă habitatele cu vegetație bogată, fapt care le oferă protecție suplimentară pentru cuiburi și pui. În teritoriile de iernare, preferă zonele joase, cu ape care nu îngheață.

În România, lebăda de iarnă este prezentă doar iarna, fiind răspândită mai ales în zonele joase extracarpatice , în special în apropierea zonelor umede. Specia nu cuibărește în țara noastră, ci sosește la noi la sfârșitul lunii octombrie și pleacă înapoi spre teritoriile de cuibărire în februarie sau martie.

Comportament și stil de viață

Lebăda de iarnă este o specie activă în timpul zilei, când își caută hrana prin scufundarea capului în apă sau păscând pe uscat.

În timpul verii, lebedele sunt teritoriale, însă iarna sunt sociale. În perioada de iernat trăiesc în stoluri în apropierea zonelor umede. În perioada octombrie-noiembrie, stolurile sunt mari și pot depăși 40 de indivizi, în timp ce primăvara ele sunt mai mici, fiind formate din mai puțin de 30 de păsări.

Există o ierarhie socială, familiile mai mari fiind poziționate în vârf, urmate de perechi și indivizii solitari. Lebedele dominante se pot hrăni pentru mai mult timp, iar indivizii caută să se alăture unui stol pentru a beneficia de o protecție suplimentară. Masculii agresivi pot face ca familia lor să devină dominantă față de alta de mărime egală.

Dietă și hrănire

Specia este predominant vegetariană, hrănindu-se cu plante acvatice și palustre. Suplimentar, consumă iarbă și plante agricole, inclusiv semințe, mai ales în timpul iernii. Păsările tinere, aflate încă în zona de reproducere, se hrănesc și cu nevertebrate mici (insecte acvatice, scoici, melci, viermi, mormoloci etc.).

Comportament de împerechere

Lebedele de iarnă sunt păsări monogame și formează perechi pe viață. Perechile desfășoară un ritual de curtare, în care indivizii de confruntă prin întredeschiderea aripilor și îndoirea gâtului, însoțite de sunete specifice. Lebedele își apără puternic teritoriul în perioada de cuibărit.

Perioada de împerechere este din aprilie până la începutul lui mai. Cuibăritul are loc solitar. Cuibul este amplasat pe o movilă din material vegetal, de obicei mușchi și licheni, fiind situat lângă apă, pe insule sau pe malurile lacurilor.

Femelele depun 4-5 ouă, iar incubația durează în jur 35 de zile. Femela clocește singură, fiind protejată de mascul. Puii se acoperă cu pene la vârsta de trei luni și pot zbura la vârsta de 4-5 luni. Ei devin independenți la vârsta de un an și maturi din punct de vedere sexual după circa 4 ani.

Populație și amenințări

Lebăda de iarnă este amenințată de activitățile umane, cum sunt vânătoarea, distrugerea cuiburilor, culesul ouălor, pierderea și degradarea habitatelor, inclusiv desecarea zonelor umede (mai ales în Asia). Amenințările la adresa habitatului includ extinderea terenurilor agricole, suprapășunatul, drenarea zonelor umede pentru irigații, cosirea vegetației, dezvoltarea drumurilor și poluarea cu produse petroliere.

Populația globală de lebede de iarnă a fost estimată la 180.000 de exemplare, populația din Rusia fiind de 10.000 – 100.000 de perechi și aproximativ 1.000 – 10.000 de indivizi la iernat. Populația din Europa este estimată la 25.300 – 32.800 de perechi, ceea ce echivalează cu 50.600 – 65.500 de indivizi maturi.

Potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), lebăda de iarnă este o specie neamenințată cu dispariția (specie nepericlitată).

Lebedele de iarnă joacă un rol esențial în privința structurii comunităților de plante datorită cantităților mari de biomasă care se pierd atunci când ele se hrănesc cu macrofitele submerse.