Pe 2 martie, landerul Blue Ghost al companiei private Firefly Aerospace a scris istorie, devenind primul lander privat care ajunge pe suprafața Lunii. Potrivit NASA, misiunea comună public-privată a demonstrat deja capacitatea de a utiliza semnale GPS de pe Pământ pe suprafața selenară, marcând un pas important înaintea următoarelor misiuni Artemis.
Navigația precisă și fiabilă va fi vitală pentru viitorii astronauți în călătoria lor pe Lună, însă instrumentele tradiționale nu sunt așa de eficiente la o distanță de aproximativ 360.000 km față de Pământ. O soluție ar putea fi transmiterea datelor de la Sistemul Global de Navigație prin Satelit (GNSS) către suprafața selenară pentru a măsura în mod autonom timpul, viteza și poziția. Aceasta au încercat să demonstreze inginerii de la NASA și Agenția Spațială Italiană prin intermediul experimentului LuGRE (Lunar GNSS Receiver Experiment), unul dintre cele zece proiecte de la bordul lui Blue Ghost.
Totuși, realizările lui LuGRE nu au început doar după aterizarea pe Lună. Pe 21 ianuarie, instrumentul a doborât recordul NASA pentru achiziția de semnal GNSS la cea mai mare altitudine, la 336.000 de kilometri de Pământ, în timp ce călătorea spre Lună. Acest record a continuat să crească în timpul călătoriei lui Blue Ghost în zilele următoare, atingând un vârf la 489.000 de kilometri față de Pământ, după ce a atins orbita lunară pe 20 februarie.
În prezent, NASA urmărește sondele spațiale folosind o combinație de senzori de la bord și semnale de urmărire de pe Pământ, însă această metodă necesită, de obicei, o supraveghere din partea inginerilor. Înlocuirea unora dintre aceste sisteme cu date GNSS ar putea reduce nevoia de operatori umani, deoarece semnalele pot fi recepționat autonom de către sondele spațiale.
LuGRE utilizează două constelații de sateliți GNSS (GPS și Galileo), care triangulează poziția pe baza a zeci de sateliți localizați pe orbita medie a Pământului și oferă date de urmărire în timp real.
Sursa: Popular Science