Un incendiu de vegetație poate pompa fum până în stratosferă, unde particulele pot pluti în derivă mai mult de un an. Un studiu recent al cercetătorilor de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), S.U.A., a constatat că aceste particule în suspensie pot declanșa reacții chimice care erodează stratul de ozon ce protejează Pământul față de efectele vătămătoare ale radiațiilor ultraviolete.
Studiul, publicat în revista Nature, se concentrează pe fumul produs de megaincendiile care au devastat estul Australiei în perioada decembrie 2019 – ianuarie 2020. Incendiile au ars sute de mii de hectare și au eliberat în atmosferă peste un milion de tone de fum.
Echipa de la MIT a identificat o nouă reacție chimică prin care particulele de fum de la incendiile din Australia au accelerat epuizarea stratului de ozon. Prin declanșarea acestei reacții, probabil că incendiile au contribuit la o epuizare cu 3-5% a ozonului total de la latitudini mijlocii din emisfera sudică, în regiunile aflate deasupra Australiei, Noii Zeelande și unor părți ale Africii și Americii de Sud.
Modelul elaborat de cercetători indică, de asemenea, că incendiile au afectat regiunile polare. Până la sfârșitul anului 2020, particulele de fum de la incendiile din Australia au lărgit gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii cu 2,5 milioane de kilometri pătrați – 10% din suprafața sa comparativ cu anul trecut.
Nu este clar care vor fi efectele pe termen lung ale incendiilor de vegetație asupra refacerii stratului de ozon. Ultimul raport al ONU arată că gaura din stratul de ozon este în curs de micșorare datorită efortului internațional susținut de interzicere a utilizării chimicalelor ce epuizează stratul de ozon. Însă studiul cercetătorilor de la MIT sugerează că, atâta timp cât aceste substanțe chimice persistă în atmosferă, incendiile extinse ar putea declanșa o reacție care să epuizeze temporar ozonul.
Cascada de clor
Cercetătorii au descoperit că substanțele chimice cu conținut de clor, emise inițial sub forma clorofluorocarburilor (CFC), pot reacționa cu suprafața aerosolilor produși de incendii. Această interacție declanșează o cascadă de reacții chimice ce duce la formarea monoxidului de clor – molecula supremă care epuizează stratul de ozon.
În cadrul noului studiu, echipa a analizat mai în detaliu compoziția moleculelor din stratosferă în urma incendiilor de vegetație din Australia. Oamenii de știință au analizat trei seturi independente de date satelitare și au observat că, în lunile care au urmat incendiilor, concentrația de acid clorhidric a scăzut semnificativ la latitudinile mijlocii, în timp ce nivelul de monoxid de clor a crescut.
Acidul clorhidric (HCl) apare în stratosferă în urma degradării pe cale naturală a CFC. Atâta timp cât clorul rămâne legate sub formă de HCl, el nu poate distruge ozonul. Însă dacă molecula de HCl se descompune, clorul poate reacționa cu oxigenul pentru a forma monoxidul de clor.
În regiunile polare, molecula de acid clorhidric se poate descompune atunci când interacționează cu suprafața particulelor din nori, la temperaturi coborâte, de circa 155 Kelvin. Totuși, aceste reacții nu pot avea loc la latitudini mijlocii, unde temperaturile sunt mult mai ridicate.
Faptul că HCl de la latitudini medii a scăzut la niveluri fără precedent sugerează că molecula ar putea reacționa cu particulele din fum, la temperaturile mai ridicate din aceste regiuni, pentru a elibera clor.
Pentru a verifica acest lucru, autorii studiului au analizat literatura de specialitate și au aflat că acidul clorhidric este extrem de solubil într-o gamă largă de compuși organici. Iar atunci când echipa a analizat compoziția fumului de incendiu, a constatat prezența unor astfel de substanțe chimice. În plus, se pare că nivelurile acestor compuși organici sunt mai ridicate în fumul care persistă în stratosferă mai multe luni.
Atunci când cercetătorii au încorporat noua reacție în modelul creat și au realizat simularea, au observat o reducere cu 5% a ozonului din stratosfera de la latitudini mijlocii și o mărire cu 10% a găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii.
Reacția cu HCl este cea mai probabilă cale prin care incendiile de vegetație epuizează stratul de ozon, însă în stratosferă ar putea exista și alți compuși cu clor implicați în acest proces.
Sursa: Phys.org