Cooperarea între țări în privința explorării spațiale este pe larg răspândită. Totuși, în anumite situații, această colaborare se întrerupe, de cele mai multe ori din cauza unor constrângeri bugetare. Însă acum motivele sunt de natură geopolitică. Mai exact, agențiile spațiale occidentale au început să-și întrerupă legăturile cu Roscosmos, agenția spațială rusă, pentru fiecare program, cu excepția Stației Spațiale Internaționale, care încă funcționează normal. Una dintre ultimele victime este roverul Rosalind Franklin al programului ExoMars.
Dezvoltat inițial în anul 2005, roverul, care a fost numit după chimista britanică ce a ajutat la descoperirea ADN-ului, a constituit o parte a programului ExoMars și a fost rezultatul cooperării dintre Agenția Spațială Europeană (ASE) și NASA. Atunci când NASA a suferit o tăiere a bugetului în anul 2012, agenția s-a retras din proiect, iar locul său a fost luat de Roscosmos.
Totuși, aceasta nu a reprezentat sfârșitul existenței tumultoase a proiectului. Problemele cu parașuta roverului au împins data lansării din 2018 până în 2020 și apoi din nou până în 2022. În luna septembrie a acestui an, Rosalind Franklin trebuia să fie lansat la bordul unei rachete Proton, de pe Cosmodromul Baikonur din Kazahstan, controlat de Rusia.
Din nefericire, Proton nu sunt singurele rachete pe care Rusia le deține. După ce țara a invadat Ucraina luna trecută, națiunile occidentale, inclusiv cele membre ale ASE, au început să strângă șurubul sancțiunilor asupra superputerii spațiale. La o reuniune de urgență a consiliului de conducere al ASE din 16-17 martie, desfășurată la Paris, agenția a suspendat oficial relațiile cu Roscosmos și l-a desemnat pe Joseph Aschbacher, directorul general al ASE, să caute soluții alternative pentru tehnologiile și capacitățile de lansare furnizate de Rusia.
Aceste tehnologii variază de la platforma de aterizare utilizată pentru a plasa roverul pe suprafața planetei până la încălzitoarele cu radioizotopi care ar urma să fie folosite pentru menținerea instrumentelor roverului la temperaturi acceptabile în timpul nopții marțiene. Există deja o posibilitate de a înlocui aceste componente cu altele fabricate în Europa. Unele au fost testate pe un alt proiect ExoMars – landerul Schiaparelli, care a coborât pe suprafața planetei Marte în 2016, ca parte a misiunii Trace Gas Orbiter.
Dacă nu va găsi o sursă pe continent, primul loc unde ASE ar putea căuta este chiar fostul partener. NASA a contactat deja agenția pentru a ”identifica unde ar putea ajuta”. Însă, dacă războiul din Ucraina s-ar încheia în curând, ASE ar fi deschisă pentru a-și relua cooperarea cu Roscosmos.
David Parker, director în cadrul ASE, a făcut aluzii la această posibilă reînnodare a relațiilor și a prezentat un calendar actualizat al lansărilor, declarând că există posibilitatea restabilirii cooperării cu Rusia la o anumită dată ulterioară și ar fi compatibilă cu data de lansare stabilită pentru anul 2024. Fără implicarea Rusiei, lansarea ar fi amânată pentru 2026 sau chiar 2028.
Din fericire, roverul poate fi păstrat într-o cameră curată, la un cost relativ scăzut, cel puțin comparativ cu cele 1,1 miliarde de dolari cheltuite deja pentru proiect.
S-ar putea să fie necesar ca și alte misiuni să fie amânate, printre care două misiuni Galileo (M10 și M11), Euclid și EarthCare. Alte alternative ar putea funcționa, însă este posibil ca sateliții să trebuiască să fie modificați pentru a se potrivi cu o altă platformă de lansare.
Sursa: Universe Today.