Hipofiza controlează funcții esențiale ale organismului

Hipofiza sau glanda pituitară este o glandă de mărimea unui bob de mazăre, care joacă un rol major în reglarea unor funcții esențiale ale organismului. Ea este considerată „glanda principală” a corpului, deoarece controlează activitatea majorității celorlalte glande secretoare de hormoni.

Localizarea hipofizei

Hipofiza este situată în fosa hipofizară a șeii turcești a osului sfenoid, pe fața inferioară a creierului, înaintea tuberculilor mamilari și înapoia chiasmei optice. Glanda pituitară este formată din doi lobi principali – lobul anterior și lobul posterior -, la care se adaugă lobul intermediar, mai redus în dimensiuni la om comparativ cu vertebratele inferioare, în special peștii și amfibienii, unde este considerat un centru major de integrare neuroendocrină.

Hipofiza este atașată de acea parte a creierului numită hipotalamus, care îi controlează activitatea. Glanda pituitară anterioară (adenohipofiza) este conectată la creier prin vase de sânge scurte. Hipofiza posterioară (neurohipofiza) reprezintă o parte a creierul și secretă hormoni direct în fluxul sanguin.

Rolul hipofizei

Hormonii produși de hipofiză controlează numeroase funcții diferite ale corpului. Ea sesizează nevoile organismului și trimite semnale la diferite organe și glande pentru a le regla funcțiile și a menține un mediu intern corespunzător.

Hipofiza secretă o serie de hormoni în fluxul sanguin, iar aceștia funcționează ca mesageri ce transmit informații către celule, reglându-le activitatea. De exemplu, glanda pituitară produce prolactină, care acționează asupra glandelor mamare pentru a produce lapte. Hipofiza secretă, de asemenea, hormoni care acționează asupra glandelor suprarenale, glandei tiroide, ovarelor și testiculelor, care, la rândul lor, produc alți hormoni.

Prin hormonii săi, hipofiza controlează metabolismul, creșterea și dezvoltarea, maturizarea sexuală, reproducerea, presiunea sanguină și multe alte funcții și procese vitale.

Hormonii secretați de hipofiză

Fiind reglată prin semnalele transmise de hipotalamus și de nivelurile hormonilor circulanți, hipofiza anterioară produce următorii hormoni și îi eliberează în fluxul sanguin:

• hormonul adrenocorticotrop (corticotropina sau ACTH), care stimulează glandele suprarenale să producă hormoni steroizi, în principal cortizol;
• hormonul de creștere (somatotropina), care reglează metabolismul, creșterea și compoziția corpului, prin acționarea la nivelul ficatului, oaselor, țesutului adipos și al mușchilor;
• hormonul luteinizant (LH) și hormonul folisculostimulant (FSH), cunoscute sub denumirea de gonadotropine, care acționează asupra ovarelor sau testiculelor pentru a stimula producția hormonilor sexuali și maturizarea ovulelor și a spermei;
• prolactina, care stimulează producția de lapte la nivelul glandelor mamare;
• hormonul de stimulare tiroidiană (tirotropina sau TSH), care stimulează glanda tiroidă pentru a secreta hormoni tiroidieni.

Fiecare dintre acești hormoni este produs de tipuri diferite de celule din hipofiză, cu excepția FSH și LH, care sunt secretate de același tip de celule.

Doi hormoni sunt produși de hipotalamus și sunt stocați la nivelul hipofizei posterioare înainte de a fi eliberați în fluxul sanguin. Acești hormoni sunt:

• hormonul antidiuretic (vasopresina sau ADH), care controlează echilibrul apei și presiunea sanguină;
• oxitocina, care stimulează contracțiile uterine în timpul travaliului și secreția laptelui în timpul alăptării.

Lobul intermediar al hipofizei (hipofiza intermediară) secretă hormonul melanocitostimulator (MSH), care acționează asupra celulelor pielii pentru a stimula producerea melaninei – un pigment care protejează față de radiațiile ultraviolete (UV).

Afecțiuni ale glandei pituitare

Hipofiza este o glandă importantă din corp, iar hormonii secretați de aceasta îndeplinesc sarcini variate și reglează funcția multor organe. Această înseamnă că simptomele asociate cu afecțiunile hipofizei variază în limite largi, în funcție de hormonul care este afectat.

Bolile care afectează direct hipofiza pot fi clasificate în trei categorii principale:

1. Afecțiuni care fac ca hipofiza să producă o cantitate prea mare de hormoni. Exemple sunt acromegalia, sindromul Cushing și prolactinomul;
2. Afecțiuni care fac ca hipofiza să producă o cantitate mai mică de hormoni. Exemple sunt deficiența hormonului de creștere la adulți, diabetul insipid și hipopituitarismul;
3. Afecțiuni care modifică mărimea și/sau forma glandei pituitare. Un exemplu este sindromul șeii turcești goale.

Un anumit tip ce celule se pot diviza și pot forma un nodul benign, cunoscut sub denumirea de tumoare, iar pacientul poate suferi apoi de pe urma cantității mai mari de hormoni secretate de celulele respective. Dacă tumoarea crește prea mare, deși benignă, ea poate zdrobi celulele din jur și le poate opri funcționarea (hipopituitarism) sau le poate împinge în sus, unde interferează cu vederea. Foarte rar, tumoarea se poate extinde în părțile laterale și poate provoca vedere dublă, deoarece afectează nervii care controlează mișcările oculare. Trebui menționat că aceste tumori, chiar dacă sunt de mari dimensiuni, se răspândesc foarte rar în alte părți ale corpului.