Injectat la șobolani, un hidrogel (amestec de gel și apă) conținând ingredientele-cheie ale medicamentelor Ozempic sau Mounjaro (medicamente pentru tratarea diabetului zaharat) a oferit un tratament mai de lungă durată, potrivit unui raport al cercetătorilor publicat pe bioRxiv.org.
Persoanele care iau în prezent medicamente cu semaglutidă și tirzepatidă își administrează de obicei o injecție o dată pe săptămână. Cu toate acestea, o administrare mai puțin frecventă, să zicem o dată la trei luni, ar fi mai ușoară pentru pacienți, spune Eric Appel, specialist în știința materialelor și bioinginer la Universitatea Stanford. „Se trece de la 52 de injecții pe an la patru.”
„Cu mai puține injecții, mai mulți pacienți s-ar putea simți confortabil folosind medicamentele”, spune Kai Jones, endocrinolog la Universitatea Washington din St. Louis, care nu a fost implicat în studiu. „Pentru unii oameni care au aversiuni față de ace sau sunt îngrijorați de injecții, ar face o mare diferență.”
Semaglutida și tirzepatida aparțin unei clase populare și în creștere de medicamente GLP-1 aprobate pentru diabet și pierderea în greutate. Studii recente sugerează că acestea ar putea oferi și o gamă variată de alte beneficii pentru sănătate, dar mulți oameni au dificultăți în a le lua în continuare. Acest lucru s-ar putea datora unor factori precum efectele secundare neplăcute, costul sau fobia de ace.
Substanța dezvoltată de echipa lui Appel necesită mai puține injecții și poate chiar reduce efectele secundare, oferind o eliberare lentă constantă a medicamentului, mai degrabă decât o doză o dată pe săptămână. Atunci când este injectat în organism, amestecul cu hidrogel acționează ca un depozit de medicamente, eliberând lent doza corectă de medicament.
Numită hidrogel, substanța bogată în apă este fabricată din polimeri și nanoparticule biodegradabile. Ea seamănă cu jeleul, dar cu o mare diferență: se poate auto-repara. În loc să se destrame atunci când este comprimat, acest hidrogel se transformă în fluid și apoi se poate reforma rapid în gel.
Este ca un velcro (sistemul de închidere cu două suprafețe cunoscut sub denumirea de „scai” sau „arici”) molecular, spune Appel: polimerii se lipesc de nanoparticule și formează un gel. Aplicarea unui factor de stres asupra gelului, cum ar fi forțarea sa printr-un ac de seringă, dezlipește polimerii de pe nanoparticule, ca și cum s-ar separa cele două benzi de velcro. Aceasta separă componentele gelului, permițându-le să curgă prin ac precum apa. Când gelul părăsește acul, stresul este eliberat, iar moleculele se fixează la loc. Cu alte cuvinte, materialul se poate gelatiniza după ce este injectat sub piele.
Cercetătorii au amestecat fie semaglutidă, fie tirzepatidă cu noul hidrogel și l-au testat pe șobolani cu simptome de diabet de tip 2. O singură doză de amestec a oferit toate beneficiile injecțiilor obișnuite cu medicamente, inclusiv reducerea nivelului de glucoză din sânge și pierderea în greutate, au descoperit cercetătorii. Hidrogelul a menținut, de asemenea, nivelurile de medicament constante în organism timp de șase săptămâni, fără efecte negative aparente asupra sănătății.
Componentele gelului includ un material pe bază de celuloză deja utilizat în medicamente și un biomaterial care se descompune în acid lactic, o substanță chimică prezentă în corpul nostru.
Compania lui Appel, Appel Sauce Studios, a obținut recent licența pentru tehnologie de la Stanford și speră să o mute în clinică. Următorii pași implică evaluarea amestecului hidrogel-medicament la animale mai mari și încercarea de a prelungi timpul dintre injecții.
Deși o bulă de hidrogel sub piele ar putea suna inestetic sau inconfortabil, dacă ar fi testat pe oameni, ar necesita doar un mililitru de material injectat – mai puțin de un sfert de linguriță. „Ar fi complet invizibilă”, spune Appel. „Nu anticipăm că oamenii o vor simți măcar.”
Sursa: Science News