Grădinile urbane prietenoase cu insectele arată un mare potențial de a fi un adevărat rai pentru albine și alți polenizatori, asigurându-le viitorul.
Un habitat prietenos cu polenizatorii ar putea fi imaginat ca o pajiște plină de flori sălbatice, situată departe de agitația orașelor. Însă un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Aachen, Germania, a arătat că locurile de polenizare pot fi găsite chiar în fața cafenelelor, clădirilor de birouri sau primăriilor din orașe.
Cruciale pentru supraviețuirea oamenilor și a animalelor erbivore, albinele și alți polenizatori întâmpină o sumedenie de provocări, cum ar fi pierderea habitatelor, speciile invazive și bolile asociate cu utilizarea pesticidelor. La acestea se adaugă extinderea urbană și creșterea populației umane, pentru a deveni evident faptul că polenizatorii au nevoie de orice ajutor pe care îl pot obține.
Studiul din iulie 2020, condus de către Benjamin Daniels de la Universitatea din Aarchen, susține că zonele urbane prietenoase cu insectele ar putea juca un rol important în asigurarea viitorului polenizatorilor, care, în schimb, furnizează trei sferturi din hrana necesară oamenilor.
Din mai până în august 2016, Daniels și echipa sa au studiat mai multe spații verzi din Aachen, un oraș cu cca. 246.000 de locuitori. Au acordat o atenție specială teiului, o specie de arbori cu flori atractivă pentru polenizatori, în perioada sa de înflorire de la sfârșitul lui iunie până la mijlocul lui iulie. A fost ales teiul datorită prevalenței sale în alte orașe germane similare ca dimensiuni, dar și capacității sale de a rezista la temperaturi ridicate, secetă, emisii din trafic și alte condiții specifice zonelor urbane.
În plus față de o zonă rurală de control situată în afara orașului Aachen, studiul a identificat patru categorii de spații verzi în interiorul orașului: un parc în centru, un cimitir, parcuri recreaționale și grădini comunitare. În fiecare dintre cele cinci situri, cercetătorii s-au concentrat pe florile și arborii polenizați de insecte.
Pentru a compensa dificultatea urmăririi fiecărei interacțiuni dintre plantă și polenizator timp de patru luni, Daniels și echipa sa au studiat fiecare sit la intervale de câte jumătate de oră de la 10 AM la 5 PM, în zile însorite și fără vânt. În total, eu au înregistrat peste 7.700 de interacțiuni între plante și polenizatorii lor.
Deloc surprinzător, situl rural din afara Aachen-ului a avut cele mai multe vizite din partea polenizatorilor. Prin comparație, dintre zonele urbane studiate, parcurile de recreere, cimitirul și parcul din centrul orașului au fost vizitate de insecte mult mai puțin frecvent.
În ciuda faptului că au reprezentat zonele de cele mai mici dimensiuni studiate, grădinile comunitare din interiorul orașului s-au situat pe același loc cu situl rural studiat, atât în ceea ce privește tipul de polenizatori, cât și frecvența cu care aceștia au interacționat cu plantele din acele zone. În zona rurală și în grădinile comunitare din Aachen, sirfidele și albinele sălbatice au apărut mai frecvent decât în celelalte zone. Atât situl rural, cât și grădinile comunitare studiate au înregistrat aproximativ un număr dublu de polenizatori la fiecare jumătate de oră comparativ cu celelalte zone.
O constanță în ceea ce privește toate cele patru categorii de parcuri au reprezentat-o teii înfloriți, unde media vizitelor din partea polenizatorilor a fost de 12,9-16,4 la fiecare jumătate de oră. Acești arbori au fost vizitați și de un număr mai mare de bondari și albine. Producția mai mare de polen și nectar a teilor din perioada lor de înflorire a atras mai mult polenizatorii, arată studiul.
Revenind la ideea transformării spațiilor verzi urbane în puncte de atracție pentru polenizatori, cercetătorii au admis că un singur studiu, într-un singur oraș și într-un singur sezon de creștere nu este suficient pentru a ne forma o imagine precisă, lăsând loc pentru studii anuale care să analizeze mai departe interacțiunile cu polenizatorii.
Dar în anumite condiții cât mai apropiate de mediul natural, în general, orașele se pot constitui într-o atracție pentru polenizatori, datorită unor factori precum o mai mare densitate de plante înflorite comparativ cu zonele rurale. Conform studiului, stupii de albine din orașele în care nu sunt utilizate pesticidele au o producție anuală de miere mai mare comparativ cu cei din zonele agricole. Plantarea de flori native, ierburi și arbori în spațiile verzi urbane, chiar pe suprafețe reduse, care apoi sunt lăsate să crească cu o intervenție umană minimă, poate reprezenta un mare ajutor pentru polenizatori.
Sursa: Science Connected Magazine.