Oamenii de știință de la NOAA și NASA raportează că gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii este a cincea cea mai mică de după anul 1992 – anul în care a fost implementat Protocolul de la Montreal privind reducerea utilizării substanțelor chimice ce epuizează stratul de ozon.
În timpul vârfului sezonului de epuizare a stratului de ozon din 2025, care a durat între 7 septembrie și 13 octombrie, gaura de ozon a acoperit o suprafață medie de aproximativ 18,71 milioane de kilometri pătrați. De asemenea, a început să se destrame cu aproape trei săptămâni mai devreme decât momentul obișnuit observat în ultimii zece ani.
În anul 2025, cea mai mare dimensiune a găurii din stratul de ozon a fost înregistrată pe 9 septembrie, când aceasta s-a extins la 22,86 milioane de kilometri pătrați. Această dimensiune este cu aproximativ 30% mai mică decât cea mai mare gaură din stratul de ozon înregistrată vreodată – cea din anul 2006, care a avut 26,60 milioane de kilometri pătrați.
NASA și NOAA au urmărit, de asemenea, dimensiunea găurii de ozon folosind înregistrări care datează din 1979, când au început măsurătorile prin satelit. În această perioadă de 46 de ani, gaura de ozon din 2025 se clasează pe locul 14 în clasamentul celor mai mici.
Potrivit cercetătorilor de la NOAA și NASA, observațiile din acest an întăresc impactul clar al Protocolului de la Montreal și al amendamentelor sale ulterioare, care au redus drastic emisiile de substanțe chimice care epuizează stratul de ozon. Oamenii de știință spun că stratul de ozon este pe cale să revină la condițiile de dinainte de gaura de ozon până la sfârșitul acestui secol, pe măsură ce națiunile continuă să adopte alternative mai puțin dăunătoare.
„De la vârful atins în jurul anului 2000, nivelurile de substanțe care epuizează stratul de ozon din stratosfera Antarcticii au scăzut cu aproximativ o treime față de nivelurile de dinainte de gaura de ozon”, a declarat Stephen Montzka, cercetător senior la Laboratorul de Monitorizare Globală al NOAA.
Măsurătorile efectuate cu balonul meteorologic au arătat că, în 2025, stratul de ozon situat direct deasupra Polului Sud a scăzut la o valoare minimă de 147 de unități Dobson, pe 6 octombrie. Cea mai scăzută măsurătoare înregistrată vreodată în această regiune a fost de 92 de unități Dobson, în octombrie 2006.
Cum protejează ozonul planeta?
Stratul de ozon al Pământului funcționează ca un scut protector care limitează cantitatea de radiații ultraviolete (UV) ce ajunge la suprafață. Acesta se află în stratosferă, care se extinde de la aproximativ 11 până la 50 de kilometri deasupra solului. Când concentrațiile de ozon scad, mai multe radiații UV pot pătrunde la suprafață, contribuind la pierderi de culturi, rate mai mari de cancer de piele și cataractă, precum și la alte probleme de sănătate și mediu.
Epuizarea stratului de ozon are loc atunci când compușii care conțin clor și brom ajung în stratosferă. Acolo, radiații UV intensă emisă Soare îi descompune, eliberând clor și brom reactiv care distrug moleculele de ozon.
Timp de mulți ani, clorofluorocarburile (CFC) și alți compuși care epuizează stratul de ozon au fost utilizați pe scară largă în produse precum spray-urile cu aerosoli, spume, aparate de aer condiționat și frigidere. Clorul și bromul pe care le conțin pot persista în atmosferă timp de decenii.
Laura Ciasto, meteorolog la Centrul de Predicție Climatică al NOAA și membră a echipei de cercetare a ozonului, a explicat că variațiile naturale modelează, de asemenea, comportamentul ozonului de la an la an. Modelele de temperatură, sistemele meteorologice și intensitatea vortexului polar – un sistem de vânturi puternice care înconjoară Antarctica – influențează dimensiunea găurii din stratul de ozon.
Monitorizare globală din spațiu și de la sol
Urmărirea stratului de ozon necesită măsurători globale coordonate. Oamenii de știință folosesc instrumente la bordul satelitului Aura al NASA, al sateliților NOAA-20 și NOAA-21 și al satelitului Suomi National Polar-orbital Partnership, operat în comun de NASA și NOAA.
Echipele NOAA colectează, de asemenea, date de la baloane meteorologice și instrumente de suprafață, care măsoară ozonul stratosferic direct deasupra Observatorului Atmosferic de Bază al Polului Sud.
Sursa: SciTechDaily