Păsările migratoare sunt adevărați superatleți ai regnului animalelor datorită rezistenței remarcabile pe care o dovedesc în timpul lungilor ore de zbor non-stop, care se poate întinde uneori pe mii de kilometri. Această rezistență a păsărilor este posibilă datorită câtorva adaptări fiziologice unice, care le permit acestor animale să alimenteze perioadele lungi de efort fizic intens cu grăsimi, nu cu carbohidrați, așa cum se întâmplă la mamifere.
Însă un nou studiu, publicat în Scientific Reports, ridică îngrijorarea că un poluant omniprezent, metil-mercurul (MeHg), ar putea perturba rata cu care păsările ard grăsimile în timpul zborurilor de migrație.
Autorii studiului au examinat metabolismul lipidelor la specia Setophaga coronata (o pasăre obișnuită pe continentul nord-american), care, în cadrul unui experiment anterior, dovedise o rezistență scăzută la zborul în tunelul de vânt în urma expunerii pe termen scurt la concentrații relevante de metil-mercur.
Pentru a investiga mecanismul prin care metil-mercurul ar putea cauza acestă reducere a rezistenței în zbor, cercetătorii au măsurat mai mulți indicatori ai metabolismului lipidelor din mușchii folosiți de pasăre pentru zbor, inclusiv enzimele catabolice, proteinele implicate în transportul acizilor grași și PPAR. Ei au măsurat aceeași indicatori în ficatul păsărilor pentru a analiza costul energetic al ficatului și capacitatea de sintetiza și stoca grăsimile în timpul perioadelor de escală (repaus).
Cercetătorii au descoperit că păsările expuse la mercur prezentau o capacitate de oxidare aerobă și a a acizilor grași semnificativ mai redusă la nivel muscular, o capacitate mai redusă a ficatului de absorbție a acizilor grași și o expresie mai redusă în ficat a PPAR-gamma (un reglator al enzimelor lipogenice pe care păsările le utilizează în timpul migrației pentru a facilita stocarea rapidă a grăsimilor). Capacitatea oxidativă redusă la nivel muscular a păsărilor expuse la mercur probabil că a contribuit la rezistența lor mai scăzută în zbor, în timp ce efectele asupra fiactului au potențialul de a inhiba refacerea rezervelor de grăsimi în timpul repausului.
”Am descoperit că, la păsări, catabolismul, sinteza și stocarea lipidelor pot fi perturbate doar de o expunere scurtă la un contaminant răspândit pe larg, fapt care ar putea avea consecințe semnificative asupra păsărilor migratoare”, a declarat autorul principal al studiului, Chad Seewagen.
Autorii concluzionează că poluarea globală cu mercur îngreunează migrația păsărilor. Mai mult, păsările din alte părți ale lumii sunt expuse la niveluri de mercur mai ridicate și pentru perioade mai lungi de timp decât cele utilizate în cadrul experimentului, deci efectele mercurului asupra păsărilor ar putea chiar mult mai mari în sălbăticie.
Sursa: Phys.org