Ani de zile, oamenii de știință s-au tot gândit la „conflictul Hubble” (Hubble tension), adică la discrepanța dintre viteza cu care se extindea cosmosul la începuturile sale și viteza cu care se extinde astăzi. Dar acum, înarmați cu cele mai precise date obținute vreodată de Telescopul Spațial James Webb, astronomii au descoperit că decalajul perceput începe să se micșoreze. De fapt, rata de expansiune măsurată pe baza variațiilor cefeidelor față de radiația cosmică de fond prezintă din nou suprapuneri. Va fi în sfârșit rezolvat misterul conflictului?
Conflictul Hubble (Hubble tension) este unul dintre cele mai mari și mai frustrante mistere din cosmologie. Iată în ce constă problema: atunci când astronomii măsoară rata de expansiune a universului de astăzi, ei obțin o valoare; atunci când o calculează pe baza radiației cosmice de fond (rămășiță de la Big Bang), rezultă o valoare complet diferită. Diferența dintre aceste două valori a persistat timp de mai multe decenii, în ciuda numeroaselor încercări de a o explica drept o eroare experimentală. Ori toate instrumentele efectuează măsurătorile în mod greșit, ori lipsește ceva fundamental din modelele noastre privind evoluția universului.
În acest context, un nou studiu al oamenilor de știință de la Universitatea din Chicago se concentrează pe măsurarea distanțelor până la stelele și galaxiile apropiate din prezent. Aceasta implică observarea supernovelor, dar și altor tipuri de stele, cum sunt gigantele roșii, pentru a calcula cât de repede acestea se îndepărtează de noi. Realizarea acestor măsurători a fost revoluționată de lansarea Telescopului Spațial James Webb, care are o rezoluție de patru ori mai mare decât cea a Telescopului Spațial Hubble și o sensibilitate de zece ori mai mare.
Ultimele calcule arată că universul se extinde cu o rată de 70,4 de kilometri pe secundă pe megaparsec (cu o marjă de eroare de 3%). Această nouă măsurătoare este acum comparabilă cu cea calculată pe baza radiației cosmice de fond, a cărei valoare este 67,4 de kilometri pe secundă pe megaparsec (cu o marjă de eroare de 0,7%). Pentru primata dată în mulți ani, aceste două abordări diferite duc la rezultate foarte apropiate (situate în marja de eroare).
Această convergență sugerează că modelul nostru actual al universului – Modelul Standard al cosmologiei – s-ar putea să reziste până la urmă. Deși oamenii de știință au scris peste 1.000 de lucrări științifice încercând să explice discrepanța, măsurătorile îmbunătățite indică faptul că este posibil să nu fi existat un conflict real de la bun început.
Sursa: Universe Today