Cel mai mare rechin din oceanele noastre are deja reputația unui gigant blând, dar se pare că există mai mult decât atât. Rechinii-balenă (Rhincodon typus) se hrănesc prin filtrare, despre care se credea că este folosită pentru capturarea animalelor mici, cum sunt krillii.
Printre numeroasele organisme pe care rechinii le obțin prin filtrarea apelor se numără și unele ”verdețuri”, cum ar fi algele și alte organisme fotosintetizante. Aceste lucru nu poate fi evitat, dar cercetătorii se întreabă dacă această materie vegetală este doar o ”garnitură” pentru carnivor sau o sursă secundară de energie.
Cercetătorii care au examinat probele de extremente și piele au constatat că aceste creaturi ale oceanelor de 10 metri lungime se folosesc de aceste cantități uriașe de apă care trec prin sistemele lor. ”Excrementele arătau că ei [rechinii-balenă] mâncau krilli”, spune biologul Patti Virtue, de la Universitatea din Tasmania. ”Dar nu metabolizează prea mult din aceștia”.
În schimb, rechinii-balenă, care sunt rechini adevărați, având cartilaje în loc de oase, par a-și extrage nutrimentele dintr-o cantitate mare de alge. ”Aceasta ne face să regândim tot ceea ce am crezut că știm despre rechinii-balenă”, spune Mark Meekan, de la Institutul Australian pentru Științe Marine.
Analiza țesuturilor a dezvăluit un profil al acizilor grași mai potrivit pentru un omnivor decât pentru un carnivor. Pielea este bogată în acid arahidonic, care este prezent în cantități mari în macroalgele plutitoare Sargassum.
Un alt studiu din anul 2019 a descoperit dovezi că rechinii-balenă se hrănesc cel puțin cu unele organisme poziționate mai jos în lanțul trofic, așa cum sunt plantele și algele. Mai mult, ei nu sunt singurii rechini omnivori: rechinii Sphyrna tiburo consumă multă iarbă de mare.
Aceste animale înghit material vegetal ca o consecință a vânării prăzii de dimensiuni mici, cum sunt crabii, moluștele și peștii, din habitate bogate în ierburi de mare. Probabil că nevoia de a face față acestui material vegetal este ceea ce a determinat dezvoltarea capacității de a-l digera.
Autorii bănuiesc că același lucru s-ar fi putut întâmpla și în cazul rechinilor-balenă. În trecutul lor evolutiv, este posibil ca ei să fi consumat inițial alge pentru a digera animalele care trăiau pe ele (epibionte), dar acum ei pot digera și algele în sine.
Din nefericire, pentru a găsi suficientă materie organică plutitoare, rechinii-balenă trebuie să urmeze curenții oceanici care adună aceste surse de hrană. Însă aceeași curenți atrag și poluanții din oceane, cum este plasticul – ceea ce face ca rechinii să înghită accidental și plastic.
Cercetătorii au observat că o parte din aceste materiale plastice ajung în excrementele rechinilor. Dar este posibil ca ele să le reducă din capacictatea intestinală și să le încetinească digestia sau chiar să le provoace regurgitarea hranei. Toate acestea ar putea dăuna acestor animale aflate în pericol de dispariție, care au cunoscut o scădere a populației cu 62% în ultimii 75 de ani.
Sursa: Science Alert