Cea mai veche gaură neagră confirmată s-a format când universul era doar într-o fază incipientă, la 500 de milioane de ani după Big Bang, potrivit unui raport la cercetătorilor, publicat în revista The Astrophysical Journal Letters.
Telescopul Spațial James Webb (JWST) a observat enormul corp ceresc în timp ce acesta își modela galaxia gazdă în urmă cu mai bine de 13 miliarde de ani. Descoperirile ar putea ajuta astronomii să înțeleagă mai bine universul timpuriu, în special coloratura curioasă a obiectelor numite puncte roșii mici.
La scurt timp după ce JWST a început să colecteze date la mijlocul anului 2022, instrumentul observat puncte roșii compacte misterioase în universul îndepărtat. Se crede adesea că aceste puncte sunt fie găuri negre din centrele galaxiilor, fie roiuri de stele.
Astronomii s-au concentrat asupra unui mic punct roșu numit CAPERS-LRD-z9, despre care se bănuiește că este cel mai vechi descoperit până acum. În aprilie, echipa de cercetători a utilizat Telescopul James Webb pentru a observa o gamă largă de lungimi de undă în infraroșu emise de obiect. Aceasta reprezintă o modalitate bună de a observa anumite corpuri îndepărtate, ale căror unde de lumină s-au deplasat spre domeniul roșu în timpul călătoriei lor spre Pământ, datorită expansiunii constante a universului.
JWST a detectat unde luminoase din domeniul infraroșu provenite de la atomii de hidrogen, ceea ce a ajutat oamenii de știință să estimeze că lumina galaxiei CAPERS-LRD-z9 a călătorit aproximativ 13,3 miliarde de ani pentru a ajunge la telescop.
Prezența hidrogenului a sugerat, de asemenea, existența unui gaz care se rotește cu mii de kilometri pe secundă, o caracteristică a materiei care alimentează o gaură neagră ce își modelează galaxia. Aceasta este „una dintre cele mai bune dovezi incontestabile privind descoperirea unei găuri negre active”, spun autorii studiului.
Cercetătorii estimează că obiectul ceresc are masa a 38 de milioane de sori. Mai mult, o reducere a luminii la o anumită lungime de undă sugerează că un gaz neutru dens ar putea acoperi gaura neagră. Astfel de învelișuri gazoase sunt o componentă recent propusă a galaxiilor active timpurii, iar câteva prezintă semne ale acestora. Simulările pe computer au confirmat că un nor de gaz ar putea explica tiparele de lumină produse de CAPERS-LRD-z9.
Acel gaz dens poate bloca lungimile de undă din domeniul albastru al luminii. Acest fenomen, combinat cu praful, ar fi putut devia spre roșu lumina provenită de la discul care alimentează gaura neagră, contribuind la culoarea rubinie strălucitoare a punctului.
Sursa: Science News