În lupta neîncetată împotriva prafului, oamenii posedă un întreg arsenal, de la îmbrăcăminte din microfibre până la aspiratoare de praf. Însă cercetările recente sugerează că niciuna dintre aceste tehnologii nu se poate compara cu o armă secretă a naturii – crustele de sol biologic (biocrustele).
Biocrustele sunt subțiri, aderente la stratul de sol, unite între ele prin organisme care trăiesc în pământ, care adesea acoperă terenurile aride.
Deși sunt inofensive, cercetătorii cred că aceste învelișuri biologice ale solului împiedică în jur de 700 de teragrame (de 30.000 de ori masa Statuii Libertății din New York) de praf să se ridice în aer în fiecare an, reducând emisiile globale de praf cu 60%. Dacă nu se iau măsuri pentru conservarea și refacerea biocrustelor, care sunt amenințate de schimbările climatice și din utilizarea terenurilor, viitorul nostru va fi plin de praf, potrivit cercetătorilor.
Ecosistemele uscate, cum sunt savanele și deșerturile, pot părea sterile, însă ele oferă acest serviciu natural important, care adesea este trecut cu vederea.
Biocrustele acoperă în jur de 12% din suprafața uscatului și se întâlnesc predominant în regiunile aride. Ele sunt alcătuite din comunități de fungi (ciuperci), licheni, cianobacterii și alte microorganisme care trăiesc în stratul superificial (gros de câțiva milimetri) al solului și produc substanțe adezive care lipesc particulele de sol una de alta. În cadrul ecosistemelor aride, biocrustele joacă un rol important în concentrarea nutrimentelor, cum ar fi carbonul și azotul, și în prevenirea eroziunii solului.
Deoarece cea mai mare parte a prafului din lume provine de pe terenurile aride, biocrustele sunt importante pentru menținerea prafului pe sol. Praful poate transporta nutrimente folositoare pentru plante, dar poate reduce calitatea apei și a aerului, poate grăbi topirea ghețarilor și poate reduce debitele râurilor. De exemplu, în bazinul superior ar fluviului Colorado din S.U.A., cercetătorii au descoperit că praful a redus capacitatea zăpezii de a reflecta lumina solară și a redus durata stratului de zăpadă cu câteva săptămâni, reducând cu 5% cantitatea de apă de la topirea zăpezii scursă în fluviul Colorado.
Experimentele au arătat deja că biocrustele întăresc solurile în fața eroziunii. Studiile recente au arătat că vântul necesar pentru eroziunea solului acoperit cu biocrustă are nevoie de o viteză medie de 4,8 mai mare decât în cazul solului sterp.
Utilizând prognozele privind viitorul climatului și datele despre condițiile pe care biocrustele le pot tolera, oamenii de știință au estimat că, până în anul 2070, schimbările climatice și utilizarea terenurilor ar putea duce la o reducere cu 25-40% a suprafețelor acoperite cu biocruste, ceea ce ar crește emisiile globale de praf cu 5-15%.
Conservarea și restaurarea biocrustelor va fi cheia pentru atenuarea eroziunii solului și a producției de praf în viitor, spun cercetătorii.
Sursa: Science News