Soarta stelei Betelgeuse, o stea masivă aflată pe moarte, situată la 642 de ani-lumină față de Pământ, este un subiect fierbinte în rândurile astronomilor. Steaua are între 10 și 20 de mase solare și o rază de circa 900 de ori mai mare decât cea a Soarelui. Ea arde foarte repede și va muri în curând (în termeni cosmici).
Atunci când stelele mor, ele își aruncă în spațiu cea mai mare parte a materiei, sub forma unei explozii denumite supernovă. Dacă sunt îndeplinite condițiile potrivite, supernova lasă în urmă o nebuloasă stelară. Soarele nostru va trece prin acest proces în aproximativ 5 miliarde de ani, însă Betelgeuse este mult mai aproape de final.
Vara trecută, o echipă de cercetători de la Universitatea Tohoku din Japonia, condusă de astronomul Hideyuki Saio, a publicat un articol în care susținea că Betelgeuse este deja „în stadiul final de ardere a carbonului în nucleul său” și că este un candidat solid pentru o supernovă iminentă în galaxia noastră. Autorii mai susțineau că nucleul stelei va intra în colaps în „mai puțin de câteva sute de ani.”
Chiar și așa, alți oameni de știință spun că modelul utilizat de autorii articolului nu explică starea de fapt a stelei. „Ne este imposibil să vedem ce se întâmplă în interiorul soarelui nostru, cu atât mai puțin în interiorul unei stele situate la sute de ani-lumină depărtare”, spune Emily Hunt, astronom la Universität Heidelberg. „Doar pentru că modelul explică observațiile, nu înseamnă că el este corect.”
Betelgeuse este o stea relativ tânără, cu vârsta de doar aproximativ 10 milioane de ani, însă va arde mult mai repede decât Soarele. În decursul evoluției sale, steaua și-a schimbat culoarea, ceea ce ar explica de ce descrierile antice în atribuiau o culoare mai galbenă.
În ultimii ani, Betelgeuse a trecut printr-o perioadă cu activitate neobișnuită, fapt care a ridicat semne de întrebare privind momentul în care va deveni supernovă. În 2019, steaua a suferit o ejecție de masă stelară, aruncând în spațiu de 400 de miliarde de ori mai multă masă decât o ejecție de masă coronală.
Steaua și-a pierdut substanțial din strălucire. Astronomii cred că acest lucru s-a datorat expulzării de praf din interiorul stelei, fapt care a împiedicat parțial observarea acesteia.
„Este puțin probabil ca Betelgeuse să fie atât de evoluată pe cât se susține”, spune Miguel Montarges, astronom la Universitatea Sorbona. „Totuși, chiar dacă Betelgeuse a avut un schimb de materie cu o stea însoțitoare apropiată, ne-am confrunta cu evoluția unui sistem de stele, ceea ce ar introduce numeroși parametri incerți.”
Montarges mai spune că modelul utilizat de autorii studiului a necesitat o rază stelară mai mare (cca. 1.300 raze solare) decât cea observată (800-900 raze solare), iar dacă Betelgeuse s-ar fi micșorat atât de mult, atunci astronomii ar fi trebuit să vadă materia din jurul său.
În plus, din observații nu se poate deduce ce element chimic este folosit acum drept combustibil pentru alimentarea stelei. Pe măsură ce stelele înaintează în vârstă, ele ard combustibili diferiți (hidrogen, heliu), arderea carbonului având loc în stadiile finale.
Împreună cu alți doi coautori, Meridith Joyce, astronom la Observatorul Konkoly din Ungaria, a publicat un comentariu, în Research Notes of the American Astronomical Society, prin care respinge studiul cercetătorilor japonezi. Echipa lui Joyce susține că astronomii de la Universitatea Tohoku au utilizat o rază incorectă a lui Betelgeuse și că modelul lor a dus la o cronologie eronată a morții stelei. Joyce susține că Betelgeuse va deveni supernovă într-un interval de timp de ordinul a sute de mii de ani.
În final, toată lumea este de acord că sunt necesare mai multe măsurători pentru a stabili cu exactitate intensitatea stelei și, implicit, ciclul său de viață.
Sursa: Gizmodo