Spațiul cosmic nu este prietenos pentru viață. Temperaturile extreme, presiunea scăzută și radiațiile pot dezintegra rapid membranele celulare, distruge ADN-ul și omorî orice formă de viață care ajunge din întâmplare în vidul cosmic.
Însă, adunându-se împreună, unele bacterii pot rezista mediului aspru, protejate de spațiul cosmic doar de stratul exterior al grupului. Bacterii din genul Deinococcus, înghesuite sub forma unor sfere înguste cât cinci foi de hârtie, au supraviețuit în exteriorul Stației Spațiale Internaționale timp de trei ani, conform unui raport al cercetătorilor, publicat în Frontiers in Microbiology. Astfel de microorganisme ar putea pluti între planete, răspândind viața în univers, concept denumit panspermie.
Cercetări anterioare au arătat că microorganismele pot supraviețui în spațiul cosmic încorporate în meteoriți artificiali. Dar aceste este primul studiu care arată că microbii pot supraviețui neprotejați atât de mult timp, conform declarațiilor lui Margaret Cramm, microbiolog la Universitatea din Calgary, Canada, care nu a fost implicată în studiu. ”Ne arată că viața poate supraviețui pe cont propriu în spațiu”, fapt care adaugă și mai multă greutate îngrijorării că oamenii, în timpul călătoriilor spațiale, ar putea introduce în mod neintenționat viața pe alte planete.
În anul 2015, Akihiko Yamagishi, astrobiolog la Institute of Space and Astronautical Science din Tokyo, și colegii săi au trimis în spațiu pelete uscate cu Deinococcus, bacterii rezistente la radiații care trăiesc în locuri extreme, precum stratosfera. Bacteriile au fost introduse în mici cavități ale unor plăci metalice, pe care astronautul NASA Scott Kelly le-a fixat la exteriorul stației spațiale, trimițând mostre înapoi pe Pământ în fiecare an.
Înapoi acasă, cercetătorii au rehidratat peletele, au hrănit bacteriile și le-au așteptat să crească. După trei ani petrecuți în spațiu, bacteriile din peletele groase de 100 de micrometri nu au supraviețuit. Analizele de ADN au arătat că radiațiile le-au distrus materialul genetic. Straturile exterioare ale peletelor cu grosimile de 500 și 1000 de micrometri erau, de asemenea, moarte, decolorate de radiațiile violete și de deshidratare. Însă aceste celule moarte au constituit un scut protector pentru bacteriile din centrul peletelor. Aproximativ 4% dintre bacteriile din peletele de dimensiuni mari au supraviețuit.
Extrapolând din informațiile obținute după unul, doi și trei ani de expunere, Yamagishi estimează că peletele de 1000 de micrometri pot rezista plutind prin spațiu timp de opt ani, timp suficient pentru a ajunge pe Marte. Unele estimări ale vitezei unor meteoriți rapizi arată că aceștia ar putea călători între Pământ și Marte în câteva luni sau câțiva ani.
Este neclar modul în care aglomerările de microorganisme ar putea fi expulzate în spațiu. Ele ar putea fi împinse de meteoriții mici sau aruncate în spațiu de către perturbațiile din câmpul magnetic al planetei cauzate de furtuni. Cu siguranță acest lucru se poate întâmpla, a declarat Yamagishi.
Sursa: Science News