Numele de apatit este dat unui grup de minerale cu fosfat, cu proprietăți fizice și chimice similare. Aceste minerale reprezintă un constituent important al fosforitului, o rocă extrasă pentru conținutul său de fosfor și utilizată la fabricarea îngrășămintelor, acizilor și altor chimicale. Apatitul are o duritate relativ constantă și este referința pentru duritatea 5 pe scara Mohs. Specimenele frumos colorate și clare sunt utilizate pentru confecționarea pietrelor prețioase.
De obicei, apatitul are culoarea verde, dar poate fi și galben, maroniu, albastru, roz, violet sau incolor. Aceste culori sunt uneori atât de vii, încât apatitul poate fi utilizat în industria bijuteriilor. Apatitul este un mineral fragil. El se rupe prin fracturare sau clivaj, dar clivajul este neclar. Cristale hexagonale de apatit pot fi întâlnite în rocile magmatice sau metamorfice.
Cum se formează apatitul?
Apatitul se formează într-o varietate de condiții și se întâlnește în rocile magmatice, metamorfice și sedimentare. Cele mai importante zăcăminte de apatit sunt reprezentate de rocile sedimentare din mediile marine și lacustre. Aici, resturile organice cu conținut de fosfor, cum sunt oasele, dinții, solzii sau materiile fecale, s-au acumulat și s-au mineralizat în timpul diagenezei. Unele dintre aceste zăcăminte conțin suficient fosfor pentru că acesta să fie extras și utilizat la fabricarea fertilizatorilor și a altor produse chimice.
Ocazional, apatitul apare sub formă de cristale hexagonale bine conturate în filoanele hidrotermale și în pungile de pegmatit. Aceste cristale au o claritate mare și sunt viu colorate.
Rocile fosfatice și fosforitul
Rocile fosfatice și fosforitul sunt roci sedimentare care conțin cel puțin 15-20% fosfat. Conținutul de fosfor al acestor roci este dat, în principal, de prezența mineralelor de apatit.
Majoritatea rocilor fosfatice au o origine nedetritică, similară cu cea a calcarului. O parte din fosfat se depune prin precipitare din soluție, o altă parte provine din resturile organismelor, iar o altă parte este depusă de apele subterane în timpul diagenezei.
În mod asemănător calcarului, roca fosfatică este depusă în bazine sedimentare în care afluxul de material detritic este relativ redus. Acest lucru permite fosfatului să se acumuleze fără o diluție semnificativă din partea altor materiale. Acolo unde rata de diluție este mare, se formează șisturi fosfatice, noroaie, calcare și gresii.
Utilizarea rocilor cu fosfor
Cea mai mare parte a rocilor fosfatice extrase în lume este utilizată pentru fabricarea îngrășămintelor cu fosfați. Zăcământul mai este utilizat pentru fabricarea suplimentele cu fosfor pentru animale, a acidului fosforic, a fosforului elementar și a compușilor cu fosfor pentru industria chimică.
China este cel mai mare producător mondial de roci fosfatice, cu o producție de 100 de milioane de tone în anul 2014. Ea este urmată de Stalele Unite, China, Rusia, Maroc și vestul Saharei. Peste 75% din rezerva mondială de roci fosfatice este localizată în Maroc și vestul Saharei.
Sursa: Geology.com