Cea mai răspândită dintre speciile de buruieni aparținând genului Ambrosia este specia Ambrosia artemisiifolia, cunoscură sub denumirea populară de ambrozie, iarba pârloagelor sau iarba de paragină.
Morfologie
Ambrozia este o plantă anuală, cu o înălțime de 50-100 cm, uneori chiar mai înaltă la maturitate, cu rădăcina pivotantă foarte dezvoltată, cu lungimea de 1,2 – 1,5 m. Toată planta este păroasă, cu tulpina puternic ramificată, având aspect de tufă și diametrul mare la bază.
Frunzele sunt penat-sectate, alungite și ascuțite la vârf, lobate, având pețiolurile cu aripi de culoare gri-verde argintie dinspre partea superioară spre partea inferioară. Frunzele sunt dispuse opus la baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații.
Florile, purtătoare de polen, formează inflorescențe situate în vârful ramurilor, având forma alungită și compactă asemănătoare unui spic. Polenizarea este realizată cu ajutorul vântului, care răspândește grăuncioarele de polen. O plantă matură poate elibera în mediu câteva miliarde de grăuncioare de polen și până la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative până la 40 de ani. Planta atinge perioada maximă de polenizare în lunile august-septembrie.
Fructul este o achenă acoperită cu spini, de formă ovoidă, care conține o singură sămânță mică de culoare maronie și cu un vârf în formă de săgeată. Planta se înmulţește prin seminte, care pot rezista în pământ mai bine de un sezon de vegetație până să germineze, ceea ce explică de ce în unii ani planta se înmulțește extrem de mult, în populații compacte și răsare eșalonat.
Semințele răspândite de vânt germinează primăvara, plantele crescând o dată cu majoritatea buruienilor, dar pe parcurs ambrozia le depășește, devenind dominantă până la jumătatea lunii iulie, când dezvoltă învelișul floral.
Este rezistentă la secetă și arșiță, fapt ce a determinat ca în ultimii ani secetoși buruiana să aibe condiții favorabile să se dezvolte foarte rapid și să cuprindă areale întregi. Perioada de vegetație se încheie o dată cu primele brume și înghețuri din luna decembrie.
Răspândire
Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul țării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condițiile pedoclimatice.
Ambrozia este o plantă originară din America de Nord, prezența ei fiind remarcată încă din 1853 în Germania și din 1870 în Elveția.
În România, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele, cu excepțoa dealurilor înalte și zonei montane, preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor alcaline. Crește spontan pe terenurile lăsate necultivate, de-a lungul căilor ferate și drumurilor, pe marginea apelor curgătoare și a lacurilor, la marginea pădurilor, în aproprierea dărâmăturilor, pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini sau parcuri neîngrijite, pe șantierele de construcții, în zonele unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale și de floarea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.
Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) – flori și semințe. | Foto: WIKIPEDIA
Sensibilitatea la polenul de ambrozie
Ambrozia produce o cantitate mare de polen, iar acesta conține multiple fragmente extrem de alergizante. Este suficientă o concentrație de polen în aer de 30 de grăuncioare/m3 pentru a induce o reacție alergică. Persoanele foarte sensibile pot fi afectate chiar și de la 1-2 grăuncioare/m3.
În mod uzual, alergiile la polen sunt cauzate de expunerea la polenul de ambrozie pe parcursul mai multor ani (3-4 ani), astfel că simptomele de rinită alergică apar la copii cu vârsta de cel puțin 4-5 ani. Există cazuri când vârsta de apariție a simptomelor a coborât sub 1 an, existând chiar și copii de 6 luni care prezintă rinită alergică indusă de polenul de ambrozie.
Se evidențiază astfel gravitatea extremă generată de alergia la ambrozia, care afectează sănătatea unor largi categorii populaționale, care includ și copii cu vârsta de sub 1 an.
Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozie se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din șocul anafilactic. Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt: strănut, prurit nazal, obstrucţie nazală, secreţii nazale apoase, prurit ocular, congestie oculară, lăcrimare, iar ale astmului episoade de tuse, dificultate în respiraţie. Simptomele cutanate includ leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase și edem dureros al țesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba, zona genitală și extremitățile. Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc, neașteptat, și tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală.
Este important de menționat faptul că între creșterea concentrației de polen și apariția simptomelor există o fereastră de oportunitate de aproximativ 2 săptămâni, în care se poate începe tratamentul simptomatic al alergiei, ceea ce va duce la ameliorarea semnificativă a calității vieții pacienților. Astfel cu o investiție minimă în aparatură pentru monitorizare aerobiologică, putem alerta eficient populația cu privire la prezența polenului în aer.
Tratamentul alergiei la ambrozie
Abordarea terapeutică este complexă și trebuie să includă:
- evitarea expunerii la polen, care poate ameliora simptomele rinoconjunctivitei alergice. Expunerea la polen poate fi redusă prin utilizarea aparatelor de aer condiționat cu filtre, prin închiderea ferestrelor în timpul zilei și prin diminuarea timpului petrecut în aer liber în cursul sezonului polinic;
- tratamentul simptomatic al rinoconjuctivitei alergice induse de ambrozie, care este stabilit de către medicul alergolog;
- imunoterapia alergen-specifică (AIT), care este singurul tratament care modifică cursul bolii, deoarece interferează cu mecanismele imunologice patologice care duc la dezvoltarea alergiei.
AIT este benefică atât pentru tratamentul rinoconjunctivitei alergice sezoniere induse de polenuri și al celei persistente/perene induse de acarienii din praful de casă, la adulți și la copii – în scopul controlului simptomelor și prevenției dezvoltării astmului și/sau a altor sensibilizări, cât și pentru tratamentul astmului cu componentă alergică semnificativă – în scopul controlului simptomelor, al reducerii farmacoterapiei (în special a corticoterapiei) și al exacerbărilor.
În mod tradițional, AIT s-a administrat pe cale subcutanată (SCIT), dar recent imunoterapia sublinguală (SLIT) a câștigat tot mai mult teren. Totuși, în cazul alergiei la ambrozia se recomandă administrarea pe cale subcutanată. Durata terapiei este de 3 ani pentru majoritatea cazurilor, sub două variante de administrare:
- continuă, care începe cu o perioadă de inițiere, în care se administrează săptămânal doze progresiv crescânde de alergen până la atingerea dozei de întreținere, după care rapelurile se administrează la intervale de 4-8 săptămâni. Este recomandată pentru obținerea unor beneficii pe termen scurt și lung în rinita alergică sezonieră indusă de polen și cea perenă indusă de acarienii din praful de casă;
- pre- și pre-/cosezonieră, care este recomandată pentru obținerea unor beneficii pe termen scurt în rinita alergică sezonieră indusă de polen.
Combaterea ambroziei
În majoritatea cazurilor buruiana este răspândită și ocupă spații/vetre compacte. Ca urmare, cele mai bune rezultate se pot obține prin cosirea manuală a acestor vetre sau prin folosirea diferitelor echipamente mecanice de tuns iarba, în special pe alineamentele căilor ferate, a drumurilor și pe marginea parcelelor.
Atunci când buruiana este răspândită în interiorul tarlalelor/solelor agricole, în special în interiorul unor crovuri, stufărișuri, denivelări etc., distrugerea se poate face prin aplicarea unor lucrări de discuit, grăpat sau prin folosirea unor cositori mecanice.
Când buruiana este răspândită pe suprafețe mai mari se pot aplica erbicide, după caz, începând de primăvara devreme, când buruiana are 10 – 15 cm și poate fi recunoscută cu ușurință. În vederea stabilirii tipului de erbicid și a dozei, proprietarii/deținătorii/administratorii de terenuri pot apela la specialiștii direcțiilor pentru agricultură județene pentru a primi informații detaliate sau, după caz, la specialiști din cadrul primăriilor.
În cazul existenței unor focare izolate, buruiana poate fi smulsă relativ ușor folosind mănuși de protecție pentru evitarea iritațiilor, distrusă cu sapa sau prin secerare.
Pentru ca lucrările de combatere să fie cât mai eficiente, cositul mecanic sau manual trebuie efectuat cât mai aproape de suprafața solului, în vederea distrugerii tuturor ramificațiilor care pornesc din tulpina principală. În caz contrar, se distruge doar tulpina principală, iar restul ramificațiilor se dezvoltă, înfloresc și produc în continuare polen. Se recomandă cositul repetat de 2 -3 ori pe an. Lucrările de combatere se repetă în fiecare an până la eradicarea completă a buruienii.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 707/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, responsabilitatea identificării terenurilor infestate cu buruiana ambrozia revine autorităților administrației publice locale (primăriilor comunale, orășenești și municipale), care trebuie să verifice anual terenurile de pe raza administrativ-teritorială a acestora, să identifice proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții unde au fost identificate focare de infestare și să îi someze în timp util, astfel încât lucrările de combatere să fie efectuate până la data de 30 iunie a fiecărui an. Verificarea și identificarea terenurilor infestate cu specii de buruieni aparținând genului ambrosia se va declanșa primăvara, după răsărirea acestei specii.
În conformitate cu prevederile art. 1 alineatelor (1) – (3) din Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, distrugerea acestei buruieni se face de către toți proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții, unde au fost identificate focare de infestare. Aceștia au obligația ca după distrugerea buruienii să informeze în scris autoritățile administrației publice locale pe raza căruia se află terenul infestat, în vederea verificării aplicării lucrărilor de combatere.
Buruiana ambrozia trebuie distrusă în perioada cuprinsă între răsărire și apariția primelor inflorescențe, respectiv până la data de 30 iunie a fiecărui an. În cazul reapariției focarelor de infestare se recomandă efectuarea repetată a lucrărilor de combatere pe întreaga perioadă a anului, evitându-se astfel apariția inflorescențelor.
Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.