Reptilele sunt animale cu sânge rece și acoperite cu solzi, majoritatea prădătoare. Ele includ unele dintre cele mai mortale și veninoase creaturi de pe Pământ, cum ar fi cobra și crocodilul marin.
Multe dintre aceste animale fascinante sunt temute de oameni și trăiesc în locuri greu accesibile, cum sunt mlaștinile. În comparație cu păsările, amfibienii și mamiferele, există puține informații despre distribuția, mărimea populațiilor și riscul de extincție al reptilelor. Aceasta înseamnă că experții în conservarea vieții sălbatice au ajutat reptilele în mod indirect, satisfăcând nevoile altor animale (de hrană și habitat, de exemplu) care trăiesc în locuri similare.
Însă o analiză globală recentă a peste 10.000 de specii de reptile (aproximativ 90% din toate speciile cunoscute) a dezvăluit că 21% dintre ele au nevoie de măsuri urgente pentru prevenirea extincției. Iată cele mai importante cinci descoperiri ale noului studiu.
Crocodilii și țestoasele sunt printre cele mai amenințate
Peste jumătate (58%) din toate speciile de crocodil și 50% dintre țestoase se află în pericol de extincție, ceea ce le face cele mai amenințate dintre reptile. Acest fapt este comparabil cu cele mai amenințate grupuri de amfibieni și mamifere, astfel încât reptilele nu o duc mai bine decât alte animale.
Cele mai mari amenințări la adresa crocodililor și țestoaselor sunt vânătoarea și comerțul ilegal cu animale sălbatice. Acest comerț, adesea efectuat pentru a furniza animale de companie unor clienți îndepărtați, amenință 31% dintre țestoase. Aceste animale sunt, de asemenea, grupul de reptile cel mai frecvent asociat cu zonele umede – habitate care se află sub asediu la nivel global din cauza dezvoltării urbane și agriculturii, dar și datorită schimbărilor climatice.
Activitatea de conservare
Tuatara este singurul supraviețuitor al unui ordin arhaic de reptile numit Rhynchocephalia, care a existat pe Pământ împreună cu dinozaurii, în urmă cu 200 de milioane de ani. Pentru a înțelege mai bine cât de izolată este această specie în termeni evolutivi, rozătoarele aparțin unui singur ordin care reprezintă 40% dintre mamifere. Din fericire, populațiile acestei reptile străvechi s-au stabilizat, în mare parte datorită protecției conferite prin lege începând cu anul 1895.
Tuatara, care are o culoare maroniu-verzuie și gri, măsoară până la 80 cm de la cap la vârful cozii și prezintă o creastă țepoase pe partea dorsală. Odinioară, această reptilă era răspândită în Noua Zeelandă, însă a dispărut de pe insulele principale în urmă cu circa 200 de ani – în aceeași perioadă în care șobolanii au ajuns pe insule, aduși de coloniștii europeni. Eforturile de conservare, cum sunt reproducerea în captivitate și reintroducerea în sălbăticie, au făcut ca tuatara să se înmulțească din nouă în sălbăticie pe insula nordică a Noii Zeelande.
În mod interesant, această specie prezintă una dintre cele mai mari speranțe de viață dintre toate reptilele (peste 100 de ani) și are o temperatură a corpului de zece grade Celsius – cu peste zece grade Celsius mai puțin decât majoritatea reptilelor.
Tuatara sau șopârla arhaică (Sphenodon punctatus) se poate reproduce și după vârsta de 100 de ani. | Foto: BERNARD SPRAGG/FLICKR (CC0 1.0)
Distrugerea habitatului reprezintă cea mai mare amenințare
Pierderea habitatului, cauzată de extinderea terenurilor agricole, urbanizare și defrișări, este factorul care contribuie cel mai mult la creșterea riscului de extincție a majorității reptilelor. Alte amenințări majore includ vânătoarea și înlocuirea reptilelor native de către speciile invazive. Toate aceste amenințări sunt induse de oameni și constituie o problemă pentru toate grupurile de animale.
Cele mai amenințate specii trăiesc la tropice
Sud-estul Asiei, vestul Africii, Madagascar și Caraibe sunt puncte fierbinți pentru reptilele aflate în pericol de extincție. Potrivit noului studiu, unele dintre aceste zone conțin de două ori mai multe reptile amenințate decât alte specii de animale.
Peste jumătate dintre speciile de reptile amenințate trăiesc în păduri, unde distrugerea habitatului reprezintă o amenințare serioasă. Acest lucru este valabil și în cazul păsărilor și mamiferelor, deci conservarea pădurilor pentru unui grup de animale va ajuta la protejarea tuturor animalelor.
Schimbările climatice
Reptilele cu sânge rece trebuie să se încălzească la lumina soarelui pentru ca organismul lor să funcționeze corespunzător. Însă dacă se încălzesc peste temperatura optimă, metabolismul lor devine mai puțin eficient, iar ele trebuie să se adăpostească la umbră pentru a se răcori.
Creșterea temperaturilor globale reduce fereastra de timp disponibilă zilnic pentru hrănirea reptilelor – perioada din zi în care nu este nici prea rece, nici prea cald – și micșorează suprafața arealului lor. În cazul unor specii de reptile, temperatura ambientală influențează sexul urmașilor. Temperaturile mai scăzute favorizează dezvoltarea masculilor, deci schimbările climatice ar putea cauza dispariția acestora.
Ce este bine pentru alte animale…
Acolo unde reptilele sunt limitate la o anumită zonă – de exemplu, ele sunt endemice pentru o singură insulă mică – specia este, în general, atât de specializată încât un efort de conservare concentrat pe nevoile acelei specii este prudent.
Dar, în general, păsările și mamiferele sunt surogate bune pentru conservarea reptilelor, în ciuda faptului că sunt atât de diferite. Acest lucru se datorează faptului că amenințările pentru toate grupurilor de animale sunt în general aceleași. Eforturile de conservare depuse pentru o singură specie le pot aduce beneficii tuturor speciilor.
Sursa: The Conversation