Timpul, nu spațiul plus timpul, ar putea fi singura proprietate fundamentală în care se produc toate fenomenele fizice, potrivit unei noi teorii a unui om de știință de la Universitatea din Fairbanks, Alaska (UAF). Teoria susține, de asemenea, că timpul are trei dimensiuni, mai degrabă decât doar în cea singulară pe care o experimentăm ca pe o progresie continuă. Spațiul apare ca o manifestare secundară.
„Aceste trei dimensiuni ale timpului constituie structura principală a tuturor lucrurilor, precum pânza unui tablou”, declară profesorul asociat Gunther Kletetschka, de la Institutul Geofizic al UAF. „Spațiul încă există cu cele trei dimensiuni ale sale, dar este mai degrabă ca vopseaua de pe pânză decât ca pânza în sine.”
Această teorie reprezintă o diferență semnificativă față de fizica general acceptată, care susține că realitatea este constituită dintr-o singură dimensiune a timpului plus cele trei dimensiuni ale spațiului. Aceasta este cunoscută sub numele de spațiu-timp, conceptul dezvoltat în urmă cu mai bine de un secol, care privește timpul și spațiul drept o singură entitate.
Formula matematică dezvoltată de Kletetschka, în care realitatea prezintă șase dimensiuni totale – ale timpului și spațiului combinate – ar putea aduce oamenii de știință mai aproape de găsirea unei singure explicații unificatoare pentru univers.
Dimensiunile timpului dincolo de progresia noastră zilnică sunt dificil de înțeles. Fizicienii teoreticieni au propus numeroase variante. Teoria ar putea fi utilizată pentru a prezice proprietățile particulelor, în prezent necunoscute, și ar putea ajuta la identificarea originii masei – și, în cele din urmă, la rezolvarea uneia dintre cele mai mari probleme ale fizicii.
Ce este timpul tridimensional?
Timpul tridimensional este o teorie ce susține că timpul, la fel ca spațiul, are mai multe direcții independente – de obicei imaginate sub forma a trei axe de mișcare temporală, similare cu axele spațiale X, Y și Z Imaginați-vă că mergeți pe o cale dreaptă, mișcându-vă înainte și, prin urmare, experimentând timpul așa cum îl știm. Acum imaginați-vă o altă cale care traversează prima, mergând în lateral.
Dacă am putea păși pe acea cale laterală și am putea rămâne în același moment al „timpului obișnuit”, am putea descoperi că lucrurile ar putea fi ușor diferite – poate o versiune diferită a aceleiași zile. Deplasarea pe această a doua cale perpendiculară ne-ar putea permite să explorăm rezultate diferite ale acelei zile fără a ne întoarce sau a merge înainte în timp, așa cum îl știm.
Existența acestor rezultate diferite este a doua dimensiune a timpului. Mijlocul de a trece de la un rezultat la altul este cea de a treia dimensiune.
Prof. Kletetschka susține că teoria sa depășește unele dintre problemele teoriilor timpului tridimensional anterioare, care se bazează pe fizica tradițională. Aceste teorii anterioare, de exemplu, descriu dimensiuni temporale multiple în care relațiile cauză-efect sunt potențial ambigue. Teoria lui Kletetschka asigură că efectele sunt precedate de cauze, chiar și cu dimensiuni temporale multiple, doar că într-o structură matematică mai complexă.
În timpul tridimensional, a doua și a treia dimensiune sunt considerate de unii cercetători, în special fizicianul teoretician Itzhak Bars de la Universitatea din California de Sud, ca devenind evidente sau desfășurându-se la niveluri de energie extremă, cum ar fi în timpul universului timpuriu sau în interacțiunile particulelor de înaltă energie.
Abordarea prof. Kletetschka ar putea chiar ajuta la rezolvarea celei mai mari dintre toate provocările fizicii moderne: unificarea mecanicii cuantice – comportamentul particulelor la cele mai mici scări – și a gravitației într-o singură teorie cuantică a gravitației.
O teorie cuantică a gravitației ar putea duce la, sau ar putea deveni, o mare teorie a universului – așa-numita „teorie a totului”. Teoria unificatoare, evazivă, ar unifica cele patru forțe fundamentale ale naturii – electromagnetismul, forța nucleară tare, forța nucleară slabă și gravitația.
Modelul standard al fizicii particulelor unește primele trei. Gravitația este explicată prin teoria generală a relativității a lui Albert Einstein.
Cele două sunt incompatibile, așa că fizicienii au căutat acea „teorie a totului” pentru a le unifica. Găsirea originii maselor particulelor este esențială în această căutare.
Prof. Kletetschka consideră că teoria sa a timpului tridimensional poate ajuta. Cadrul său reproduce cu acuratețe masele cunoscute ale particulelor precum electronii, muonii și quarcii și explică, de asemenea, de ce aceste particule au aceste mase.
Sursa: Phys.org