Pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și Australiei, trăiesc sau au trăit cândva specii de feline mari. În America există jaguarul și leul american, dispărut. Africa are lei și leoparzi. Depinde de unde te afli în Asia, poți întâlni tigri, leoparzi, leoparzi ai zăpezilor sau leoparzi pătați. Iar din nordul Africii până în Europa, Asia și Alaska există rămășițele unei alte specii de leu dispărute, leul de peșteră eurasiatic.
Însă unde își au originile marile feline? Fosile de craniu și dinți, descoperite în anul 2010 și descrise în Proceedings of the Royal Society B, au determinat oamenii de știință să creadă că strămoșul felinelor mari a trăit în Tibet.
Descoperirea originilor felinelor mari a fost oarecum problematică din pricina fosilelor, care nu sunt prea numeroase. Oamenii de știință au analizat ADN-ul felinelor pentru a crea arbori genealogici ai acestor animale, însă aceștia nu se potrivesc cu noile înregistrări fosile. În mod special, există fosile vechi de 3,8 milioane de ani ale unor dinți de feline mari descoperite în Tanzania, care dau totul peste cap.
Noile fosile, descoperite într-o zonă îndepărtată din Himalaya, Tibet, aproape de granița dintre Pakistan și China, sunt mai vechi decât cele africane – vârsta estimată fiind de 4,42 milioane de ani. Craniul a aparținut unui adult care era înrudit cu leopardul de zăpadă, însă mai mic cu aproximativ 10% și care prezenta caracteristici unice ce aparțineau unei noi specii, Panthera blytheae.
Echipa de cercetători, condusă de Jack Tseng, a creat un nou arbore filogenetic al felinelor mari, folosind o combinație de trăsături, inclusiv caracteristici comportamentale și morfologice, precum și ADN mitocondrial. Leopardul pătat a fost o ramură separată, separându-se primul din strămoșul comun al felinelor mari în urmă cu aproape 16 milioane de ani. Apoi, după alte câteva milioane, un grup de trei feline – P. blytheae, leopardul zăpezilor și tigrul – s-au separat și ele. Puțin mai târziu, s-a separat un al doilea grup – jaguarul, leopardul, leul, leul american și leul de peșteră eurasiatic.
În baza acestor informații, felinele mari trebuie să fi apărut în Asia Centrală sau de Nord, probabil că în Tibet, conform afirmațiilor cercetătorilor. Totuși, calendarul exact al evoluției și răspândirii tuturor acestor specii va putea fi stabilit după ce vor fi descoperite mai multe informații. Acum nu există suficiente fosile.
În plus față de perspectivele în privința arborelui filogenetic al felinelor mari, descoperirea craniului de P. blytheae ne dă și indicii despre ecologia leopardului de zăpadă. Leoparzii de zăpadă sunt vânători de temut, care pot doborî animale de trei ori mai mari decât ei. Prada lor include oaia albastră și antilopa tibetană. Dovezile fosile arată că aceste animale se găseau în Bazinul Zanda, acolo unde au fost descoperite noile fosile. Mediul din această zonă nu s-a schimbat prea mult; cu milioane de ani în urmă, regiunea era dominată de zone aride, accentuate de stânci și vârfuri abrupte, la fel ca în zilele noastre. ”Ecologia de astăzi a leoparzilor de zăpadă adaptați la frig și a prăzii lor are rădăcini ce pot fi urmărită înapoi cu câteva milioane de ani”, spun cercetătorii.
Cât timp vor mai dura aceste interrelații depinde numai de noi. Oile albastre sunt relativ abundente, însă leopardul de zăpadă – o victimă a braconajului – și antilopa tibetană – vânată pentru blana sa – sunt specii pe cale de dispariție, incluse pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Sursa: Science News.