Chiar și într-o zi însorită, ochiul uman nu poate vedea toată lumina emisă de soarele nostru. O nouă imagine realizată cu datele de la mai multe telescoape arată lumina invizibilă, inclusiv razele X emise de cele mai fierbinți părți ale atmosferei Soarelui, detectate de telescopul NuSTAR (Nuclear Spectroscopic Telescope Array) al NASA. Chiar dacă aceste telescop studiază, de obicei, obiecte din afara sistemului nostru solar, cum sunt găurile negre masive și stelele aflate în colaps, el poate oferi și informații noi despre Soare.
În imaginea compusă de mai sus, datele de la NuSTAR sunt reprezentate cu albastru și sunt suprapuse cu observațiile telescopului cu raze X al misiunii Hinode (XRT) a Agenției de Explorare Aerospațială din Japonia, reprezentate cu verde, și cu datele de la Solar Dynamics Observatory (SDO) al NASA, reprezentate cu roșu.
Razele X de energie înaltă observate de NuSTAR apar doar în câteva zone din atmosfera Soarelui. Prin contrast, XRT detectează razele X cu energie joasă, iar SDO detectează lumina ultravioletă – lungimi de undă care sunt emise pe toată suprafața Soarelui.
Soarele arată diferit, în funcție de cine îl observă. De la stânga spre dreapta: Telescopul NUSTAR vede razele X de energie înaltă; misiunea Hinode a Agenției de Explorare Aerospațială din Japonia vede razele X de energie joasă; iar Solar Dynamics Observatory al NASA vede lumina ultravioletă. | Foto: NASA/JPL-CALTECH/JAXA
Datele de la NuSTAR ar putea ajuta oamenii de știință să rezolve unul dintre cele mai mari mistere ale soarelui nostru: de ce atmosfera solară, denumită coronă, atinge peste un milion de grade – de cel puțin 100 de ori mai fierbinte decât suprafața astrului.
Sursa încălzirii coronei ar putea fi micile erupții solare denumite nanoerupții. Erupțiile solare sunt explozii de căldură, lumină și particule vizibile cu o gamă largă de observatoare solare. Nanoerupțiile sunt evenimente de mult mai mică intensitate, dar ambele fenomene produc materie mai fierbinte decât temperatura medie a coronei. Erupțiile solare obișnuite nu sunt suficient de frecvente pentru a menține corona la temperaturi ridicate, însă nanoerupțiile pot apărea mai frecvent – probabil suficient de frecvent pentru a încălzi în mod colectiv corona.
Deși nanoerupțiile sunt prea mici pentru a putea fi observate în puternica lumină solară, NuSTAR poate detecta lumina emisă de materia cu temperaturi ridicate despre care se crede că este produsă atunci când nanoerupțiile apar una aproape de alta. Această capacitate a telescopului permite oamenilor de știință să stabilească frecvența nanoerupțiilor și să studieze energia produsă de acestea.
Despre misiunea NuSTAR
Misiunea NuSTAR a fost lansată pe 13 iunie 2012 și a fost dezvoltată de NASA în parteneriat cu Universitatea Tehnică Daneză și Agenția Spațială Italiană. Echipamentele optice ale telescopului au fost construite de Universitatea Columbia, Goddard Space Flight Center și Universitatea Tehnică Daneză, iar sonda spațială a fost construită de Orbital Sciences Corp. din Virginia, S.U.A.
Centrul de control al misiunii NuSTAR se află la Universitatea Berkeley din California, iar datele oficiale sunt stocate la High Energy Astrophysics Science Archive Research Center al NASA.
Sursa: NASA