Reduceri ale emisiilor între 5 și 21% – acesta este efectul măsurat empiric al primilor ani în care a funcționat taxa pe carbon. Autorii studiului au utilizat inteligența artificială pentru a corobora datele existente, folosind un concept de calcul nou. Meta-analiza a fost realizată de Mercator Research Institute on Global Commons and Climate Change (MCC) din Berlin, Germania, și a fost publicată în revista Nature Communications.
Punctul de plecare al meta-analizei a fost o întrebare de tip experiment: cum s-au modificat emisiile după introducerea taxei de carbon, comparativ cu scenariul „business as usual”? Utilizând un cuvânt-cheie în bazele de date publice, cercetătorii au identificat aproape 17.000 de studii potențial folositoare, apoi, cu ajutorul inteligenței artificiale, au redus la doar 80 numărul celor relevante pentru meta-analiză. Acestea au inclus studii din China, Uniunea Europeană, Canada, Statele Unite, Australia, Japonia, Finlanda, Suedia, Elveția, Coreea de Sud și Marea Britanie.
În a doua etapă, au fost extrase informații-cheie, cum ar fi indicatori statistici privind efectele introducerii taxei pe carbon, modul de implementare (taxă sau certificate de emisii), scopul și momentul introducerii taxei și perioada monitorizată (care a variat în funcție de studiu). În cadrul meta-analizei, aceste măsurători au fost standardizate, ceea ce le-a putut face comparabile.
În plus, rezultatele sunt corectate pentru punctele slabe ale evaluărilor primare, cum ar fi un design care se abate de la setarea standard a unui experiment de laborator sau tendința de a publica doar efecte semnificative statistic și de a ignora mini-efectele. Echipa de cercetători pune la dispoziția publicului conceptul de calcul special dezvoltat, subliniind că acesta este potrivit și pentru o utilizare ulterioară, astfel încât efectul asupra emisiilor să poată fi actualizat continuu în contextul unei taxe pe carbon mai cuprinzătoare și mai ridicate.
Până în prezent, datele empirice arată, printre altele, că introducerea taxei pe carbon în unele provincii chineze a avut un efect peste medie asupra bilanţului emisiilor. În general, efectul tinde să fie sporit în special de o politică ofensivă („efectul de anunț”) și de un mediu favorabil (costuri scăzute de evitare a CO2).
În schimb, problema dacă taxarea carbonului se realizează prin comercializarea cotelor de emisii sau prin intermediul unei taxe este mai puțin semnificativă în constatări decât este în dezbaterea politică, potrivit echipei de cercetători.
Meta-analiza mai subliniază necesitatea unor cercetări empirice ulterioare pe acest subiect. „Impactul asupra emisiilor al peste 50 de sisteme de taxare a carbonului nu a fost încă evaluat științific”, spune Niklas Dobbeling-Hildebrandt, autorul principal al analizei.
Ce este taxa pe carbon?
Taxa pe carbon este o metodă pentru guverne de a aborda schimbările climatice, în care se aplică un cost monetar emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a încuraja poluatorii să reducă arderea cărbunelui, petrolului și gazelor – principalul motor al schimbărilor climatice. Metoda este larg acceptată ca fiind o politică eficientă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Taxa pe carbon urmărește să abordeze faptul că emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră sunt o externalitate negativă – un produs dăunător pentru care nicio piață nu plătește.
Sursa: Phys.org