Taigaua este pădurea din regiunea rece, subarctică. Subarctica este o zonă a emisferei nordice care se află chiar la sud de Cercul Polar. Taigaua se află între tundră, la nord, și pădurile temperate, la sud.
Canada, Alaska, Scandinavia și Siberia au taigale. În Rusia, cea mai mare taiga din lume se întinde pe aproximativ 5.800 de kilometri, de la Oceanul Pacific până la Munții Urali. În timpul epocii glaciare, taigaua din această regiune a fost complet acoperită de ghețari.
Solul din taiga conține adesea permafrost – un strat de sol înghețat permanent. În alte zone, un strat de rocă de bază se află chiar sub sol. Atât permafrostul, cât și roca împiedică scurgerea apei din straturile superioare ale solului. Acest lucru creează mlaștini puțin adânci cunoscute sub numele de muskeg. Acesta poate arăta ca un pământ solid, deoarece este acoperit cu mușchi, iarbă scurtă și uneori chiar arbori. Cu toate acestea, pământul este de fapt umed și spongios.
Plante și ciuperci
Taigaua este o pădure deasă. Arborii de conifere, cum sunt molidul, pinul și bradul, sunt des întâlniți. Coniferele au ace în loc de frunze late, iar semințele lor cresc în interiorul conurilor protectoare, lemnoase. În timp ce foioasele din pădurile temperate își pierd frunzele iarna, coniferele nu își pierd niciodată acele. Din acest motiv, coniferele sunt numite și arbori „veșnic verzi”.
Coniferele s-au adaptat pentru a supraviețui iernilor lungi și reci și verilor scurte. Acele lor conțin foarte puțină sevă, ceea ce ajută la prevenirea înghețului. Culoarea lor închisă și laturile în formă de triunghi le ajută să capteze și să absoarbă cât mai multă lumină solară. În taiga, arborii cresc cel mai bine lângă muskeg și lacurile formate de ghețari.
Taigaua are puține plante native în afară de conifere. Solul taigalei are puține nutrimente. De asemenea, poate îngheța, ceea ce face dificil pentru multe plante să prindă rădăcini. Zada este unul dintre puținele foioase capabile să supraviețuiască în taigaua înghețată din nord.
În loc de arbuști și flori, solul taigalei este acoperit cu mușchi, lichenii și ciuperci. Aceste organisme pot crește direct pe sol sau pot avea rădăcini foarte puțin adânci. Pot supraviețui la frig și cu puțină apă sau lumină solară.
Animale din taiga
În taiga trăiesc multe feluri de animale. Toate animalele trebuie să fie bine adaptate la frig. Păsările originare din taiga migrează de obicei spre sud în timpul lunilor înghețate de iarnă. Animalele mici, mai ales rozătoare, trăiesc la nivelul solului și sunt vânate de păsările de pradă, cum sunt bufnițele și vulturii.
Elanul, cel mai mare tip de cerb din lume, este capabil să trăiască în taigaua rece. Ca toate căprioarele, elanii sunt erbivore. Ei preferă plantele acvatice care cresc în mlaștini și pâraie.
Puține animale carnivore mari trăiesc în taiga. Urșii și râsul sunt destul de comune. Cea mai mare pisică din lume, tigrul siberian ( 300 de kilograme), este o specie nativă de taiga. Tigrii siberieni trăiesc într-o mică parte a Siberiei de Est. Ei vânează elani și mistreți.
Amenințări la adresa taigalei
Ecosistemele de taiga sunt amenințate de activitatea umană și de schimbările climatice. Animalele din taiga, cum ar fi vulpile sau urșii, au fost întotdeauna vânate. Blana lor caldă și pielea dură au ajutat oamenii să supraviețuiască în climatul aspru timp de mii de ani.
Cea mai gravă amenințare pentru taiga nu vine însă din activitatea de vânătoare. Civilizația depinde de clădirile robuste, industrie și școli. Copacii din taiga sunt tăiați pentru proiectele de construcții, precum și pentru hârtie, carton etc. De exemplu, exportul de produse din lemn și hârtie este una dintre cele mai importante industrii din Canada.
Tăierile rase sunt cel mai popular tip de exploatare forestieră din taiga. Tăierea rasă implică tăierea tuturor copacilor dintr-o zonă anume. Acest lucru distruge habitatele pentru multe organisme care trăiesc în și în jurul copacilor și face dificilă creșterea copacilor noi. De asemenea, tăierea mărește riscul de eroziune și inundații. Fără un sistem de rădăcini care să îl ancoreze, solul unei taigale poate fi suflat de vânt sau spălat de ploaie sau zăpadă. Acest lucru expune roca de bază și permafrostul de sub taiga, care nu susțin multe forme de viață.
Schimbările climatice pun taigaua în pericol în diferite moduri. Încălzirea climei contribuie la dezghețarea parțială a permafrostului. Deoarece apa rezultată nu are unde să se scurgă, o mai mare suprafață de taiga este ocupată de mlaștini (muskeg). Puțini copaci prind rădăcini.
Creșterea temperaturii modifică și habitatele animalelor. Ea împinge spre nord speciile indigene și atrage speciile non-indigene. Animale precum tigrul siberian nu sunt adaptate la vremea caldă. Blana sa este prea grea și stochează prea multă grăsime corporală pentru a se dezvolta într-un habitat temperat. Insectele non-indigene, cum ar fi gândacul de scoarță, pot infesta arbori precum molidul. Milioane dintre aceste insecte au pătruns în scoarța copacilor, depunând ouă. Copacii infestați mor. Infestările cu gândacii de scoarță pot distruge păduri întregi și mii de hectare de taiga.
Sursa: National Geographic