Tăierile ilegale rămân una din cele mai grave probleme de mediu și socio-economice din România. Ele afectează biodiversitatea, ciclurile hidrologice și stocurile de carbon, fragmentează habitatele și provoacă pierderi economice semnificative – atât directe (lemn sustras, pierderi la proprietari/administratori), cât și indirecte (servicii ecosistemice compromise, turism redus, costuri de restaurare).
Estimarea suprafeţelor afectate rămâne însă controversată: datele oficiale, rapoartele ONG-urilor şi analizele din satelit oferă cifre diferite şi acoperă perioade şi definiţii distincte. Iată sinteză bazată pe surse publice recente şi istorice, urmată de explicaţia incertitudinilor.
Ce suprafețe au fost tăiate ilegal în ultimii 10 ani?
Nu există (la momentul publicării rapoartelor) o valoare unic-acceptată pentru „suprafaţa tăiată ilegal în ultimii 10 ani” în România – motivele fiind: (1) diferenţe metodologice între datele oficiale şi cele satelitare, (2) neclaritatea între termenii de „pierdere de acoperire dendrică” şi „tăieri ilegale” (multe pierderi pot fi legale, temporare sau cauzate de calamitate), şi (3) subraportarea sau clasificarea diferită a cazurilor de către instituţii. Câteva repere importante:
Analize de tip investigaţie prin satelit şi rapoarte de ONG-urilor au estimat pierderi mari pe decenii; un raport EIA (2015) a sugerat pierderea a circa 280.000 ha de pădure în deceniul precedent (raport evaluat la mijlocul anilor 2000–2015). Această valoare reflectă pierderea de pădure pe baza imaginilor şi include şi suprafeţe din arii protejate;
Rapoarte ale organizaţiilor europene şi ONG-urilor (EuroNatur şi ClientEarth) au arătat că, între anii 2021–2024, au fost extrase cantităţi mari de lemn din păduri prioritare, iar o estimare menţionează impact asupra a aproape 140.000 ha de păduri primare şi bătrâne între 2021 şi 2024. Aceasta vizează în special pădurile cu valoare naturală ridicată, nu neapărat totalul tăierilor ilegale la scară naţională;
Datele de la Global Forest Watch (analiză de pierdere a acoperirii forestiere) arată că pierderea anuală continuă – de exemplu, pentru 2024 există raportări de 13.300 ha de „pierderi de păduri naturale” într-un singur an – dar aceste cifre nu diferenţiază între tăieri legale şi ilegale şi folosesc algoritmi de detecţie a pierderii de acoperire arboricolă.
Așadar, luând în calcul datele istorice, analizele satelitare şi rapoartele ONG-urilor, estimările pentru «suprafaţa afectată de tăieri (inclusiv ilegale) în ultimii 10 ani» variază – de la ordinea zecilor de mii de hectare/an (conform pierderii anuale raportate) până la câteva sute de mii de hectare în total pe un deceniu, în funcţie de definiţii și perioadă. Nu există o cifră unică, unanim acceptată; sursele independente indică însă că fenomenul este pe scară largă şi persistent.
Impactul asupra ecosistemelor
Biodiversitate şi păduri primare. Tăierile ilegale afectează grav pădurile primare şi bătrâne, habitate pentru specii rare şi endemice (urs, râs, păsări saproxilice). Distrugerea structurii arboretelor şi fragmentarea habitatelor reduc conectivitatea populaţiilor şi cresc riscul local de dispariţie.
Accelerarea eroziunii solului. Pădurile joacă un rol crucial în fixarea solului. Înlăturarea vegetației determină alunecări de teren și pierderi masive de sol fertil, cu efecte pe termen lung asupra agriculturii și infrastructurii.
Modificarea regimului hidrologic. Tăierile masive reduc capacitatea naturală a pădurilor de a reține apa. Astfel, crește riscul inundațiilor rapide în zonele de câmpie și de podiș, în timp ce în perioadele secetoase, lipsa umidității conduce la dezechilibre severe în ecosisteme.
Stocarea carbonului şi clima. Pădurile acționează ca rezervoare de carbon. Defrișările ilegale diminuează această capacitate, eliberând în atmosferă cantități considerabile de dioxid de carbon, ceea ce agravează încălzirea globală.
Impactul economic și social
Pe lângă prejudiciile ecologice, tăierile ilegale generează pierderi economice majore:
Economie subterană. Veniturile obținute din exploatarea ilegală a lemnului scapă controlului fiscal, diminuând considerabil resursele bugetului de stat. Estimările arată că România pierde anual sute de milioane de euro prin necolectarea taxelor aferente.
Distorsionarea pieței lemnului. Prezența masivă a lemnului ilegal pe piață conduce la scăderea prețurilor, afectând operatorii care respectă legea. Aceasta generează un climat concurențial neloial și descurajează investițiile pe termen lung în sectorul forestier.
Costuri sociale indirecte. Efectele tăierilor ilegale se resimt și în alte domenii economice, precum turismul sau agricultura. Peisajele degradate și pierderea biodiversității reduc atractivitatea turistică, în timp ce alunecările de teren și inundațiile cresc cheltuielile statului pentru reparații și despăgubiri.
Imaginea internațională a României. Scandalurile legate de tăierile ilegale afectează reputația țării pe piețele europene. Mai multe companii străine au fost criticate pentru importul de lemn provenit din România, ceea ce a dus la presiuni suplimentare asupra autorităților pentru consolidarea mecanismelor de control.
Factori favorizanți
Fenomenul tăierilor ilegale este alimentat de o serie de factori interdependenți:
- Lacune legislative – Deși cadrul legal s-a îmbunătățit prin introducerea sistemului SUMAL (Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos), implementarea acestuia întâmpină dificultăți tehnice și instituționale.
- Corupția și complicitatea instituțională – Numeroase cazuri documentate arată implicarea unor funcționari publici sau a unor persoane din structurile silvice în acoperirea activităților ilegale.
- Sărăcia comunităților rurale – Pentru multe comunități dependente de resursele forestiere, exploatarea ilegală a lemnului reprezintă o sursă de venit imediată.
- Cererea internațională de lemn – Exporturile de lemn brut și semifabricat către piețe externe stimulează extracția peste capacitatea legală admisă.