Chiar în inima galaxiei noastre, Calea Lactee, se află o regiune cunoscută sub denumirea de Sagittarius A, în care se găsește o gaură neagră supermasivă, având masa de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Iar odată cu descoperirea acestui obiect ceresc, astronomii au găsit dovezi ale existenței unor găuri negre supermasive în centrele celor mai multe galaxii spirale și eliptice.
Cele mai bune observații ale lui Sagittarius A au arătat că aceasta are un diametru de aproximativ 44 de milioane de kilometri, adică distanța de la Mercur la Soare. Astronomii au calculat că ea ar conține 4,31 de milioane de mase solare.
Bineînțeles, oamenii de știință nu au văzut gaura neagră cu adevărat. În schimb, ei au observat mișcarea stelelor din vecinătatea lui Sagittarius A. După zece ani de observații, astronomii au detectat mișcarea unei stele care a ajuns la o distanță de 17 ore-lumină față de gaura neagră supermasivă (de trei ori distanța de la Soare la Pluto). Doar un obiect compact cu masa a milioane de stele ar putea face ca o stea masivă să se deplaseze pe acea traiectorie.
Descoperirea unei găuri negre supermasive în inima Căii Lactee a ajutat astronomii să dezlege un alt mister: quasarii. Aceștia sunt obiecte care strălucesc cu intensitatea a milioane de stele și care provin din radiația generată de discurile de materie din jurul găurilor negre supermasive ce se hrănesc în mod activ. Gaura neagră din centrul galaxiei noastre este acum liniștită, însă ar fi putut fi activă în trecut și ar putea deveni activă în viitor.
Unii astronomi au sugerat existența altor obiecte de aceeași masă și gravitație pentru a explica Sagittarius A, însă toate s-ar prăbuși rapid într-o gaură neagră supermasivă în timpul vieții Căii Lactee.
Sursa: Universe Today.