Un nou studiu al Universității din Tel Aviv și Institutului Weizmann a arătat că, în decursul ultimilor 20.000-50.000 de ani, păsările au suferit un eveniment major de extincție, cauzat în principal de oameni, care a dus la dispariția la aproximativ 10-20% dintre speciile aviare. Conform oamenilor de știință, vasta majoritate a speciilor dispărute aveau în comun câteva trăsături: erau de dimensiuni mari, trăiau pe insule și multe dintre ele erau nezburătoare.
Studiul a fost condus de profesorul Shai Meiri de la Școala de Zoologie a Facultății de Științele Vieții George S. Wise și de Amir Fromm de la Institutul Weizmann. Articolul a fost publicat în Journal of Biogeography.
„Am realizat o inventariere cuprinzătoare a literaturii științifice și, pentru prima dată, am colectat date cantitative despre numărul și caracteristicile speciilor de păsări dispărute la nivel global. Speciile care au dispărut în ultimii 300 de ani sunt relativ bine cunoscute, în timp ce cele care au dispărut mai înainte sunt cunoscute după rămășițele din siturile arheologice și paleontologice din toată lumea. În total, am putut crea o listă cu 469 de specii aviare care au dispărut în ultimii 50.000 de ani, însă credem că numărul real este mult mai mare”, a declarat prof. Meiri.
Cercetătorii cred că cea mai mare parte a extincțiilor au fost cauzată, în principal, de către oameni, care au vânat păsările pentru hrană, și de către animalele introduse de oameni pe insule, care au prădat păsările sau le-au consumat ouăle. Această presupunere se bazează pe doi factori: mai întâi, cea mai mare parte a rămășițelor păsărilor au fost descoperite în situri umane, aparent aparținând păsărilor consumate de locuitorii acestor situri. În al doilea rând, în majoritatea cazurilor, extincțiile au apărut la scurt timp după sosirea oamenilor.
Cercetătorii au mai descoperit că extincția nu a fost întâmplătoare, deoarece majoritatea speciilor dispărute aveau în comun trei caracteristici majore:
- Aproximativ 90% dintre păsări trăiau pe insule. Atunci când oamenii au ajuns pe o insulă, păsările au fost vânate de aceștia sau au căzut victime animalelor introduse de oameni, cum sunt porcii, șobolanii, pisicile și maimuțele;
- Majoritatea speciilor de păsări dispărute erau de dimensiuni mari, unele chiar foarte mari. În consecință, din moment ce fiecare pasăre furniza oamenilor cantități însemnate de hrană, ele au devenit ținta preferată a vânătorilor. De fapt, masa corporală a păsărilor dispărute era de până la zece ori mai mare decât cea a păsărilor care au supraviețuit. Studiile anterioare au găsit un fenomen asemănător în rândurilor mamiferelor și reptilelor, în special la șopârlele și țestoasele care trăiau pe insule;
- O mare parte a speciilor de păsări dispărute erau nezburătoare și nu puteau fugi din fața prădătorilor. Studiul a constatat că numărul păsărilor nezburătoare care au dispărut este de două ori mai mare decât cel al păsărilor nezburătoare care există astăzi; în total, 68% dintre toate păsările nezburătoare cunoscute au dispărut. Unul dintre cele mai bine cunoscute exemple este pasărea moa din Noua Zeelandă: 11 specii de moa au dispărut în decursul a 300 de ani din cauza vânării de către oameni.
„Studiul nostru arată că, înainte de evenimentul major de extincție din ultimul mileniu, pe Pământ trăiau mult mai multe păsări mari, unele chiar gigantice, iar diversitatea păsărilor de pe insule era mult mai mare decât cea de astăzi. Sperăm ca descoperirile noastre să servească drept avertisment privind speciile de păsări amenințate în prezent cu dispariția. Totuși, este de remarcat că vremurile s-au schimbat considerabil, iar astăzi cauza principală a extincțiilor produse de om nu mai este vânătoarea, ci distrugerea habitatelor naturale”, a conchis prof. Meiri.
Sursa: SciTechDaily.