Nervul vag ne menține ritmul cardiac și ne face să transpirăm, ne ajută să vorbim și să digerăm alimentele pe care le înghițim. El funcționează ca o adevărată „autostradă” informațională care conectează creierul de celelalte organe din corp.
Nervul vag se întinde de la creier până la cutia toracică, iar pe traseul său se ramifică la organe importante, cum sunt inima și stomacul. Aceste lucru conferă controlul vegetativ al unor funcții importante ale corpului.
Cea mai mare parte a nervilor cranieni – 12 nervi mari care păsăresc creierul pe la baza cutii craniene – ajung doar la o mică parte a corpului. Ei controlează vederea, auzul sau simțul tactil de la nivelul obrazului. Însă nervul vag – al zecelea din cei 12 nervi – îndeplinește zeci de roluri. Iar majoritatea acestor funcții nu sunt îndeplinite în mod conștient, de la simțul tactil din interiorul urechii până la mișcarea mușchilor implicați în vorbire.
Nervul vag pornește din bulbul rahidian (medulla oblongata) – partea cea mai de jos a creierului, situată chiar deasupra locului în care creierul se unește cu măduva spinării. De fapt, vagul este format din doi nervi mari. Unul pornește din partea dreaptă a bulbului, iar celălalt din partea stângă. Dar majoritatea oamenilor se referă la ambii nervi atunci când vorbesc despre nervul vag.
Din bulbul rahidian, nervul vag se ramifică în tot corpul. De exemplu, el ajunge până în interiorul urechii. Mai jos, nervul ajută la controlul mușchilor laringelui – porțiunea gâtului care conține corzile vocale. Apoi nervul vag coboară până la inimă și ajunge intestinul gros și la vezica urinară.
Odihnă și digestie
La nivelul urechii, nervul vag asigură simțul tactil, ceea ce ne permite să știm dacă ne-a intrat ceva în ureche. La nivelul gâtului, vagul controlează mușchii corzilor locale, ajutând astfel la vorbire. De asemenea, este responsabil pentru reflexul faringian, care face ca oamenii să vomite.
Mai jos, nevul vag se înfășoară în jurul tubului digestiv, inclusiv esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros. Acest nerv controlează peristaltismul intestinal – mișcarea mușchilor intestinali care ajută alimentele să se deplaseze prin intestine.
Nervul vag face parte din cadrul sistemului nervos parasimpatic, acea parte a sistemului nervos care controlează acele funcții ale organismului de care nu suntem conștienți, cum ar fi digerarea alimentelor.
Atunci când este activat, nervul vag poate controla ritmul cardiac și poate reduce presiunea sanguină (tensiunea arterială). Vagul ajunge și în plămâni, unde controlează frecvența mișcărilor respiratorii. El controlează mușchiul neted care contractă vezica urinară atunci când urinăm.
Acest nerv poate face ca oamenii să leșine. Atunci când cineva este stresat, nervul vag poate deveni suprasolicitat pentru a coborî ritmul cardiac și tensiunea arterială. Aceasta poate face ca frecvența bătăilor inimii să scadă prea mult, ceea ce duce la scăderea drastică a presiunii sanguine. În aceste condiții, la creier ajunge prea puțin sânge, ducând la leșin – sincopă vasovagală.
Nervul vag nu este ca o stradă cu un singur sens, ci ca o autostradă cu două sensuri și șase benzi. El transmite semnale de la creier și primește feedback din tot corpul. Aceste semnale ajung înapoi la creier pentru a fi analizate.
Informațiile din corp nu numai că pot modifica modul în care creierul controlează nervul vag, ci chiar și creierul însuși. Acest schimb de informații include semnalele provenite de la intestine. Bacteriile intestinale pot produce semnale chimice,l care pot acționa asupra nervului vag, fiind apoi transmise creierului. Aceasta ar putea reprezenta o modalitate prin care bacteriile intestinale ne pot influența dispoziția. S-a dovedit că stimularea directă a nervului vag ar putea trata unele cazuri grave de depresie.
Sursa: Science News Explores