Mucegaiul apare acolo un persistă umezeala. Sporii pot prospera după inundații, ploi abundente sau scurgeri neobservate ale unei țevi de apă, transformând băile, dormitoarele și unitățile de aer condiționat în adevărate incubatoare de ciuperci. În spatele gips-cartonului, în jurul gurilor de aerisire și în colțurile subsolurilor prost ventilate, mucegaiul găsește condiții ideale pentru a se dezvolta.
Cercetătorii de la Centrul Medical al Universității Texas Southwestern raportează că unul din patru cazuri de pneumonită de hipersensibilitate din baza lor de date au putut fi asociate cu umezeala din casele pacienților. Drept urmare, expunerea cronică la mucegaiul din casă ar putea fi o sursă potențială de afecțiuni pulmonare mediate imunitar.
Expunerea în locuințe a fost asociată cu o game destul de largă de afecțiuni, ca de exemplu astmul, rinosinuzita cronică și micoza bronhopulmonară alergică. Adesea medicii nu pot stabili o legătură între mediul din casa pacienților și simptomele acestora, în principal datorită puținelor metode de diagnosticare a bolilor asociate cu mucegaiurile. În lipsa unui istoric cert al expunerilor, rolul mucegaiului în bolile respiratorii rămâne ușor de trecut cu vederea.
Înregistrările medicale care au stat la baza studiului au provenit de la o singură bază de date a bolilor pulmonare interstițiale din Dallas, Texas, Statele Unite, unde 231 de pacienți au fost diagnosticați cu pneumonită de hipersensibilitate între anii 2011 și 2019. Dintre acești 231 de pacienți, majoritatea cu vârsta puțin peste 60 de ani, 54 au avut expunere la mucegai în casele lor (90% aveau boală fibrotică, iar aproape 41% aveau nevoie de oxigen).
Încrederea în diagnostic s-a bazat pe o analiză multidisciplinară a tomografiilor computerizate de înaltă rezoluție, a numărării limfocitelor obținute prin lavaj bronhoalveolar, a biopsiilor pulmonare transbronșice sau chirurgicale, alături de un chestionar de expunere administrat de pneumologi instruiți în evaluarea ocupațională. Îndepărtarea mucegaiului a fost verificată atunci când materialele poroase contaminate au fost îndepărtate și infiltrațiile de apă au fost remediate sau când pacienții au fost mutați.
Dintre cei 41 de pacienți care au eliminat mucegaiul casnic, cinci au obținut o creștere de peste 10% a capacității vitale în decurs de patru luni, inclusiv patru cu boală fibrotică, și niciunul nu a înregistrat un declin semnificativ.
Dintre cei care au eliminat expunerea la mucegai, 12,2% au experimentat o îmbunătățire semnificativă a capacității pulmonare în decurs de câteva luni, inclusiv pacienți cu boală fibrotică, considerați în mod tradițional mai puțin receptivi la intervenție. Niciun pacient nu a prezentat o agravare după îndepărtarea expunerii. Supraviețuirea fără transplant a atins o medie de 97,7 luni – comparabilă cu pacienții expuși la antigene aviare sau mucegai în afara casei.
Cercetătorii concluzionează că mucegaiul casnic reprezintă o cauză insuficient recunoscută, dar modificabilă, a pneumonitei de hipersensibilitate. Aceștia îndeamnă medicii să extindă istoricul expunerii și să ia în considerare evaluările de mediu la pacienții cu simptome imagistice sau respiratorii compatibile.
Sursa: Medical Xpress