Extremitatea nord-estică a Groenlandei este un loc singuratic și sterp, în care trăiesc boul moscat, o specie de iepuri și puține plante. Secvențe de ADN cu vechimea de două milioane de ani, cele mai vechi obținute vreodată, recuperate din solul înghețat, sugerează că regiunea cândva arealul mastodonților și renilor, care cutreierau un ecosistem împădurit, diferit de oricare se întâlnesc astăzi pe Pământ.
În anul 2021, cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm, Suedia au obținut un genom parțial de la un mamut din Siberia cu vârsta de milioane de ani, doborând astfel record în privința conservării ADN-ului străvechi. Cercetătorii bănuiau că, deși ADN-ul se degradează în fragmente din ce în ce mai mici în decursul timpului, chiar și secvențele străvechi pot fi recuperate și interpretate.
Rămășițele fuseseră descoperite în anul 2006 dintr-un sediment din Formațiunea Kap København din nordul Groenlandei, un depozit de noroi și nisip cu grosimea de 100 m și cu vârsta de aproximativ două milioane de ani.
Odată cu îmbunătățirea metodelor de secvențiere a ADN-ului străvechi, cercetătorii au reușit să izoleze peste 16 milioane de secvențe de ADN – multe de la microorganisme din zilele noastre, care contaminaseră eșantioanele – pentru a identifica fragmente de ADN străvechi autentice.
Atunci când echipa a comparat aceste secvențe cu bazele de date ale genomurile de la plantele și animalele din zilele noastre, care uneori diferă substanțial față de cele ale strămoșilor lor preistorici, a putut fi realizată o imagine a acelei parți a Groenlandei din urmă cu două milioane de ani. Groenlanda era mult mai caldă în acele vremuri, însă oamenii de știință nu se așteptau ca secvențele de ADN să dezvăluie păduri de plop, molid și tisă, cum sunt cele întâlnite la latitudini mult mai joase, alături de rogoz, arbuști și specii de mesteacăn care încă cresc în Groenlanda.
Viața animală din Formațiunea Kap København, ilustrată de secvențele de ADN provenite de la reni, mastodonți (rude dispărute ale elefanților), rozătoare, gâște și iepuri, a dezvăluit și mai multe surprize: renii ar mai fi trebuit să existe atunci, potrivit paleontologilor. Se credea că mastodonții au trăit în pădurile din America de Nord, iar rămășițele lor nu au fost niciodată descoperite în Groenlanda.
„Te-ai fi așteptat ca astfel de animale gigantice să fie greu de ratat din înregistrările fosile”, spune Ludovic Orlando, specialist în ADN antic la Centrul de Antropobiologie și Genomică din Toulouse, Franța. Astfel de descoperiri arată potențialul ADN-ului sedimentar străvechi de a oferi perspective surprinzătoare despre ecosistemele din trecut.