Oamenii de știință au dezvoltat lentile de contact futuriste, care permit oamenilor și șoarecilor să vadă în lumină infraroșie, prin convertirea acesteia în lumină vizibilă. Modul lor de funcționare este diferit față de ochelarii cu vedere în infraroșu.
Aceste lentile de contact utilizează nanoparticule proiectate special, care absorb lumina infraroșie invizibilă și o convertesc în lumină vizibilă pentru ochiul uman, de regulă din intervalul 400-700 nanometri (nm). În mod specific, tehnologia se concentrează pe domeniul infraroșu apropiat (intervalul 800-1.600 nm), care este invizibil pentru ochiul omului.
Noile lentile de contact nu au nevoie de sursă de alimentare cu energie și permit perceperea simultană a mai mult lungimi de undă din domeniul infraroșu. Deoarece sunt transparente, posesorul lor poate vedea în același timp atât lumina vizibilă, cât și pe cea infraroșie. În mod uimitor, percepția în infraroșu a funcționat mai bine atunci când utilizatorii aveau ochii închiși.
Pentru a crea noile lentile de contact, echipa de cercetători a combinat nanoparticulele cu polimeri flexibili și netoxici, utilizați în mod obișnuit la fabricarea lentilelor de contact moi. După ce au dovedit că lentilele de contact nu sunt toxice, cercetătorii le-au testat funcționarea la șoareci și oameni.
Rezultatele au sugerat că șoarecii purtători ai lentilelor de contact cu vedere în infraroșu pot vedea lungimile de undă din domeniul infraroșu. De exemplu, atunci când șoarecii dotați cu lentile au fost puși să aleagă între o cutie întunecată și una iluminată în infraroșu, ei au ales cutia întunecată, în timp ce șoarecii fără lentile nu au arătat vreo preferință. De asemenea, șoarecii au arătat semnale fiziologice ale vederii în infraroșu: pupilele lor se contractau la contactul cu lumina infraroșie, iar imagistica creierului arăta activarea centrilor de procesare vizuală.
Testele pe oameni confirmă funcționalitatea
La oameni, lentilele de contact cu infraroșu au permis participanților să detecteze cu precizie semnale intermitente asemănătoare codului Morse și să perceapă direcția luminii infraroșii recepționate. Cu alte cuvinte, în lipsa lentilelor de contact, subiectul nu poate vedea nimic, dar atunci când își pune lentilele, el poate vedea pâlpâirea luminii infraroșii.
În plus, testele au arătat că, atunci când subiecții își închid ochii, ei percep chiar mai bine pâlpâirea luminoasă, deoarece lumina infraroșie pătrunde prin pleoape mai eficient decât lumina vizibilă, deci există mai puține interferențe.
Un reglaj suplimentare al lentilelor de contact permite utilizatorilor să facă diferența între diferite domenii spectrale ale luminii infraroșii, prin proiectarea nanoparticulelor să codifice în culori lungimile de undă infraroșii. De exemplu, lungimile de undă de 980 nm au fost convertite în lumină albastră, lungimile de undă de 808 nm au fost convertite în lumină verde, iar lungimile de undă de 1.532 nm au fost convertite în lumină roșie. Drept urmare, această codificare în culori a nanoparticulelor ar putea fi modificată pentru a ajuta persoanele oarbe să vadă lungimi de undă care altfel nu le-ar putea detecta.
Deoarece lentilele de contact au o capacitate limitată de a capta detaliile fine (din cauza apropierii lor de retină, care face ca particulele de lumină convertite să se împrăștie), echipa a dezvoltat și ochelari folosind aceeași tehnologie de nanoparticule, care le-a permis participanților să perceapă informații în infraroșu cu rezoluție mai mare.
Sursa: SciTechDaily