Pe baza măsurătorilor efectuate asupra unui roi de galaxii situat la peste 320 de milioane de ani-lumină față de noi, oamenii de știință confirmă faptul că expansiunea universului are loc mai rapid decât pot explica legile fizicii.
Pentru cea mai bună parte a secolului, astronomii au înțeles că universul a început sub forma unei concentrări de masă și energie aglomerate într-un spațiu extrem de mic, pentru ca apoi să se extindă sub forma galaxiilor aruncate în derivă în neant.
Explicația acestui fapt se bazează pe legi fizice pe care abia le înțelegem – câmpurile cuantice inflaționiste ce au depășit forța gravitațională extrem de slabă, o formă de energie atât de misterioasă încât a fost numită energie întunecată și o altă formă stranie de atracție care sfidează posibilitatea unei explicații simple.
Punând toate acestea laolaltă, rezultă un univers aflat în expansiune, alcătuit din aglomerări de materie ce pot fi observate și din materie ce nu poate fi observată, împinse în direcții opuse cu o rată cunoscută denumită constanta Hubble.
Așadar, pentru a verifica aceste calcule, este suficient să ne uităm în jurul nostru și să măsurăm vitezele cu care aceste aglomerări de materie se îndepărtează în neant? Nu chiar, deoarece lucrurile nu sunt așa de simple.
Diferitele metode de măsurare a constantei Hubble dau rezultate diferite, ceea ce duce la existența unui „conflict” în cosmologie (Hubble tension), fapt ce reprezintă o adevărată problemă. Iar acest conflict devine acum o criză.
Datele de la Dark Energy Spectroscopic Instrument au mai fost utilizate în studiile anterioare pentru a măsura relația dintre expansiunea spațiului și distanța precisă până la roiul de galaxii Coma, o concentrare de peste 1.000 de galaxii localizate la o distanță de circa 320 de milioane de ani-lumină față de Pământ.
Cunoașterea cu certitudine a acestei legături ne ajută să efectuăm calcule pentru puncte mai îndepărtate din spațiu, formând astfel o scară de măsurători care se întinde odată cu distanța.
Astronomii au utilizat spectrul de lungimi de undă și intensități de la galaxiile ce se potriveau cu supernovele de tip Ia. Pe baza acestor referințe, echipa a confirmat că roiul Coma se află la 321 de milioane de ani-lumină. Certitudinea corectitudinii acestei distanțe sporește încrederea în calculele ratei de expansiune a spațiului dintre noi și roiul Coma – și anume o rată de expansiune de 76,5 de kilometri pe secundă pe megaparsec.
Din nefericire, rata de expansiune măsurată pe baza luminii străvechi de la nașterea universului, după eoni de expansiune, este mult mai mică: de doar 67,4 kilometri pe secundă pe megaparsec.
Motivul pentru care există această discrepanță constituie cea mai mare enigmă a cosmologiei moderne. Însă prin descoperirea unor modalități de perfecționare a metodelor de măsurare, se speră fie descoperirea unei ipoteze greșite care să rezolve conflictul, fie descoperirea unor legi fizice noi care să clarifice problema. Oricum ar fi, nu pare că provocarea va dispărea prea curând.
Sursa: Science Alert