Țestoasele de mare nu numai că sunt animale frumoase, ci ele dau dovadă de o incredibilă reziliență și perseverență în fața schimbărilor climatice care afectează lumea. Într-adevăr, creșterea temperaturilor globale are consecințe importante pentru managementul și supraviețuirea țestoaselor de mare.
Pentru a sărbători și a sublinia importanța țestoaselor de mare, iată câteva lucruri interesante despre viața acestor animale marine.
1. Țestoasele de mare pot trăi 50 de ani
Chiar dacă este dificilă documentarea vârstei exacte a oricărei specii de țestoase de mare, oamenii de știință au descoperit că aceste viețuitoare pot trăi la fel de mult ca oamenii. Speciile marine au nevoie, uneori, de două sau trei decenii pentru a ajunge la maturitate și rămân active sexual încă zece ani.
Totuși, cele mai de încredere estimări sugerează că unele țestoase de mari pot trăi 70 sau chiar 80 de ani.
2. Sexul țestoaselor de mare este determinat de temperatura nisipului
Ouăle țestoaselor de mare nu pot supraviețui în apă; aceste animale își depun ouăle într-un cuib pe care și-l sapă în nisip. Țestoasele depun, de obicei, între 100 și 125 de ouă deodată și cuibăresc de mai mult ori pe parcursul mai multor luni.
Temperatura nisipului este foarte importantă, deoarece ea determină sexul puilor. Temperaturile mai scăzute din timpul incubației produc masculi, în timp ce nisipul mai cald duce adesea la femele. Fluctuațiile de temperatură din timpul perioadei de incubație de două luni au ca rezultat un amestec echilibrat de masculi și femele.
3. Țestoasele de mare migrează mii de kilometri în timpul vieții
Atât masculii, cât și femelele de țestoasă de mare migrează pe distanțe lungi până pe plajele unde cuibăresc. De exemplu, țestoasele din specia Dermochelys coriacea pot călători anual 16.000 km sau chiar mai multe peste Oceanul Pacific. Țestoasele din specia Caretta caretta au fost observate migrând din Japonia până în Baja (Mexic), acoperind o distanță de circa 13.000 km.
Alte specii, cum sunt țestoasele verzi, preferă să rămână mai aproape de casă și să migreze pe distanțe mai scurte.
4. Țestoasele de mare joacă un rol crucial în ecosistemele oceanice
Hrănindu-se cu iarba de mare și bureții de mare din recifele de corali, țestoasele de mare previn creșterea excesivă a acestora, fapt care, la rândul său, îmbunătățește fluxul curenților marini și producția de azot. Unele țestoase sunt prădătoare, atacând meduzele și crustaceele și controlând astfel populațiile acestora.
Țestoasele de mare oferă suport pentru alte viețuitoare, deoarece ciripedele, algele și unii pești se pot atașa de carapacea lor. Acest feedback pozitiv și reciclarea nutrimentelor sunt vitale pentru habitatele marine, iar datorită stilului de viață migrator, țestoasele pot transporta azotul, fosforul și potasiul din oceane pe plajele unde cuibăresc.
5. Țestoasele de mare nu se retrag în carapace
Carapacea este o parte a coloanei vertebrale a țestoasei și a evoluat din coaste, devenind o masă osoasă exterioară acoperită de un strat de piele tare. Spre deosebire de alte specii, țestoasele de mare nu își pot retrage membrele și capul sub carapace. Din acest motiv, aceste țestoase sunt vulnerabile la prădători, cum ar fi rechii-tigru și balenele ucigașe, dar și câinii sălbatici, păsările și ratonii de pe plaje, care se hrănesc cu ouăle și puii de țestoase.
Țestoasele de mare sunt amenințate, de asemenea, de activitățile umane. De exemplu, modernizarea plajelor reduce locurile potrivite pentru cuibărit. Mai mult, perturbările asociate cu viața urbană, cum sunt zgomotul și lumina, pot alunga țestoasele din zonele de cuibărit. Gunoaiele sunt și ele o problemă majoră, deoarece țestoasele de mare mor adesea după ce au înghițit sau au rămas încurcate în plastic. Totuși, cea mai gravă amenințare este activitatea de pescuit. Deoarece țestoasele nu pot rămâne sub apă mult timp, ele se îneacă adesea după ce rămân blocate în plasele vapoarelor de pescuit.
6. Mai există doar 6,5 milioane de țestoase de mare în sălbăticie
Chiar dacă este extrem de dificilă calcularea numărului exact de țestoase de mare rămase în sălbăticie, oamenii de știință estimează populația lor la aproximativ 6,5 milioane. Marea majoritate a speciilor de țestoase de mare sunt clasificate ca fiind în pericol sau în pericol critic de dispariție, iar numărul indivizilor variază mult de la o specie la alta.
De exemplu, este posibil ca la nivel global să mai existe doar 57.000 de exemplare de caret – o specie aflată în pericol critic de dispariție.
Sursa: Earth.org