Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este o specie foarte mică de caprine. Atât masculii, cât și femelele prezintă coarne scurte și drepte, îndoite înspre înapoi în apropierea vârfului. În timpul verii, blana acestor animale este predominant maronie, dar iarna devine de culoare gri-deschis. Alte caracteristici distinctive sunt semnele constrastante albe de pe părțile laterale ale capului, dungile negre pronunțate de sub ochi, crupa de culoare albă și o dungă neagră de-a lungul spatelui.
Capra neagră are o înălțime între 110 și 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 7 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase, cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă, în perioada de împerechere, un lichid cleios cu miros neplăcut.
Capra neagră
Regnul: Animalia
Încrengătura: Chordata
Subîncrengătura: Vertebrata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Artiodactyla
Familia: Bovidae
Subfamilia: Caprinae
Genul: Rupicapra
Specia: Rubicapra rupicapra
Distribuție
Caprele negre se întâlnesc în munții din Europa: Munții Cantabrici, Pirinei, Alpi, Apenini, Alpii Dinarici, Tatra, Carpați, lanțul muntos al Balcanilor, Masivul Rila-Rodop, Munții Pindului, munții din nord-estul Turciei și Caucaz. Ele trăiesc la altitudini moderat de înalte și sunt adaptate la terenul stâncos și accidentat.
În Europa, caprele negre își petrec vara pe pajiștile situate deasupra liniei pădurii. La venirea iernii, ele coboară la altitudini mai joase pentru a trăi în păduri, mai ales în cele dominate de pin.
Comportament și stil de viață
Caprele negre sunt animale sociale. Femelele și iezii lor trăiesc în turme formate din până la 15-30 de indivizi, în timp ce masculii tind să trăiască solitari în cea mai mare parte anului.
Caprele sunt animale predominant diurne; adesea ele se odihnesc la mijlocul zilei și își pot cauta hrana în nopțile luminate de lună. Atunci când sesizează pericolul, ele scot un sunet ca de șuierat și bat din picior. Se folosesc de viteză și agilitate pentru a scăpa de prădători; ele pot alerga cu 50 de kilometri pe oră și pot sări doi metri în înălțime sau șase metri în lungime.
Dietă și hrănire
Capra neagră este un animal erbivor. Ea se hrănește cu diferite tipuri de vegetație, inclusiv ierburi și plante alpine, ace de conifere și scoarță de copaci.
Comportament de împerechere
Caprele negre sunt mamifere poligine. În perioada de rut (sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie), masculii se luptă între ei pentru a atrage atenția femelelor neîmperecheate. După o perioadă de gestație de 170 de zile, femela dă naștere unui singur ied, de obicei în luna mai sau la începutul lunii iunie; în rare ocazii, se pot naște și doi pui. Dacă mama este ucisă, alte femele din turmă pot încerca să crească iedul rămas orfan.
Iedul este înțărcat la vârsta de 6 luni și devine adult la vârsta de un an. În general, maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani, deși unele femele se pot împerechea chiar de la 2 ani. Când se maturizează din punct de vedere sexual, masculii tineri sunt îndepărtați din turma mamei lor de către masculii dominanți (care îi ucid uneori), apoi hoinăresc oarecum solitari, până când devin exemplare de reproducție mature la vârsta de 8-9 ani.
Populație și amenințări
Principalele amenințări la adresa caprei negre sunt braconajul și vânătoarea în exces, perturbările produse de oameni și competiția cu animalele domestice pentru hrană și spațiu. În unele zone ale arealului lor, caprele negre suferă din cauza pierderii habitatului și sunt vulnerabile la hibridarea cu subspecii introduse din alte zone.
Potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația totală de capre negre numără 400.000 de indivizi adulți. În prezent, această specie este clasificată drept neamenințată cu dispariția (specie nepericlitată) pe Lista Roșie de IUCN.
Datorită obiceiurilor lor de pășunat, caprele negre au un impact enorm asupra comunităților de plante din arealul lor. De asemenea, sunt o sursă importantă de hrană pentru prădătorii locali, cum ar fi râșii eurasiatici, leoparzii persani și lupii cenușii.
Sursa: Animalia.bio